Împleteşte-te cu Dumnezeu

Suntem la început de an, şi mi se pare potrivită această ilustraţie. Astfel că, viaţa noastră poate fi asemuită unui ghem de aţă, din care se mai rupe câte o bucată. Încă din copilărie, gustăm din nedreptăţile, răutăţile, şi slăbiciunile vieţii, chiar dacă mai apoi, vom declara sus şi tare, că vrem să ne regăsim Paradisul Pierdut al prunciei. Unii se nasc în familii care se vor destrăma mai târziu, alţii vor fi victime ale violenţei din familie, grădiniţă, sau şcoală, şi de ce nu, chiar din curtea blocului. Aproape fiecare copil rămâne pe din-afară fie la poemul de la biserică, sau din echipa de fotbal, sau handbal, sau măcar din corul de la şcoală, şi simţi incă de mic cum viaţa rupe bucată cu bucată din tine. Dacă ai avut ochelari, ştii ce-nseamnă: ,,aragaz cu patru ochi", iar dacă ai fost mai plinuţ precis mai ţii minte poezia: ,, grasu pompasu, mătură cu nasu'/ şi nainte, si napoi/pân' la lada de gunoi." Dacă le-ai avut pe amândouă, chiar că te-ai ars...
Ai plâns câmd ai fost cât pe-aci să iei premiu, dar l-ai ratat, bineînţeles ,,din vina" învăţatoarei sau a profesorului, si viaţa a mai rupt incă odata din tine.Problema n-a fost premiul, ci cât faptul că tocmai ai ratat, bicicleta, sau calculatorul...

Nu te-ai dezmeticit bine cu pruncia, că a şi venit adolescenţa. ,,cine sunt eu,are viaţa mea un rost, de ce nu sunt şi eu ca alţii, sau ca altele, de ce nu sunt aşa de frumos, sau frumoasă..." Şi aţa se mai rupe incă odată. Nu cred că vreunul dintre adolescenţi, nu a cunoscut ce-nseamnă: zbuciumul poftelor, a restricţiilor, a despărţirilor, şi a dramelor sentimentale, a vinovăţiei, şi de ce nu, a complexelor de inferioritate. Şi viaţa, a mai rupt o bucată din tine.
Dar poate, încă n-ai văzut nimic. După căsătorie, unii vor ştii ce-nseamnă divorţul, alţii ce-nseamnă a fi înşelat de partener, sau de parteneră, unii îşi vor pierde locul de muncă, iar alţii pe cineva drag din familie...

Bătrâneţea înseamnă pentru mulţi: singurătate, boală, şi teamă. Şi viaţa rupe încetul cu încetul, din fiecare...
Şi totuşi, cum s-ar putea ca aţa să nu se mai rupă? Dacă aţa s-ar împleti cu o funie, oare n-ar fi mai bine?

Eu şi cu tine, suntem slabi, fragili, şi vulnerabili. Dar dacă ne-am împleti cu Dumnezeu, am trece altfel prin viaţă. Am ştii ce-nseamnă iertarea, pacea, nădejdea, şi bucuria în faţa adversităţilor, şi dramelor din viaţă...