Scrisoare din India

Dragii nostri,

Desi au tracut doar doua saptamani de cand am venit in India , aceste saptamani ni se par mult mai mari dacat in Romania , atat din cauza informatiilor pe care le asimilam la tot pasul, cat si pentru faptul ca ne lipsiti. Ne gandim adesea la voi si ne bucuram ca sunteti alaturi de noi.



In India lucrurile nu sunt tocmai roz (nici nu ne astaptam sa fie asa) ci, dimpotriva, intunericul spiritual in care traiesc indienii se vede si se simte la tot pasul. Presiunea cu care Diavolul ii subjuga este una reala si de multe ori trebuie sa luptam in rugaciune si in Cuvant pentru a nu fi afectati de atacul celui rau.



Cam toti dintre noi ne trezim uneori cu dureri de cap (asa din senin), cu oboseala greu de explicat, cu stare de somnolenta si vedem cum satana ataca si vrea sa ne sperie. Intr-o zi am mers intr-un templu hindus si ne-am rugat acolo ca Domnul sa rupa lanturile robiei si ale intunericului in care zac acesti oameni. In urmatoarea zi ni s-a stricat computerul. Nu l-am mai putut porni, a trebuit sa-i reinstalez un program. Diavolul racneste ca un leu si incearca cu toate puterile sa ne intimideze. Nu-i place ca suntem pe teritoriul lui. Totusi, de partea noastra este Cel ce are puterea absoluta in intregul Univers. Domnul este Scutul si protectia noastra.



In aceasta perioada indienii sarbatoresc anumiti zei carora le aduc multe ofrande, rugaciuni si tot felul de jertfe. Orasul este impodobit cu neoane colorate (majoritatea au culoarea verde) si cu beteala din hartie si nailon. Pe toate strazile s-au ridicat nenumarate temple temporare , unele chiar peste 10 m, din structura de bambus, acoperite cu materiale viu colorate. La prima vedere ai impresia ca e o constructie solida din caramida vopsita frumos cu materiale de calitate, dar in fond sunt doar niste carpe slabe fara valoare - asemenea “mormintelor varuite” despre care zicea Domnul Isus in Evanghelie. Idolii lor (cei pe care ii sarbatoresc in aceste zile) sunt confectionati din paie iar pe deasupra au un strat de lut vopsit pentru a arata cat mai frumos. Daca te uiti la spatele lor li se vad paiele si lutul deoarece partea vopsita e doar in fata, spatele nu e vopsit in majoritatea cazurilor. Chipurile lor se aseamana cu tot felul de figuri hidoase care au trompa de elefant in loc de nas, urechi ascutite, zece mani in loc de doua si tot felul de forme pe care nu vreti nici sa vi le imaginati. Acestor zei se inchina pentru a le potoli furia. Le canta tot felul de cantece cu volumul dat la maxim. Au instalat o gramada de boxe pe stalpii de pe drum sa se auda cat mai tare. Probabil ca l-au auzit si ei pe Ilie cand le spunea profetilor lui Baal sa strige mai tare ca dumnezeul lor sa-i auda. Asa fac si ei. Tipa in difuzoare crezand ca asa vor fi auziti. Aceasta este ceea ce se intampla azi pe strazile din Patna .



Crestinii aici sunt foarte putini si lipsiti de unitate. Traind intr-o cultura in care societatea se imparte pe caste, cei bogati ii privesc cu dispret pe cei saraci. Cam asta se intampla si in biserici. Duminica am fost la o biserica si s-au adunat vreo 20 de personae (aceasta intr-un oras care numara peste 3,000,000 oameni (fara suburbii). Chiar si in aceasta biserica sunt anumite probleme intre membrii ei din cauza ca unii provin din triburi iar altii nu provin din triburi.



V-am descris putin din atmosfera de aici, dar nu am facut-o doar pentru a va informa, ci pentru a va da cateva motive importante de rugaciune. Transmise succind, acestea ar fi:

- Putere si biruinta in razboiul spiritual pe care il purtam in fiecare zi;

- Sa ne putem adapta la cultura de aici si sa trecem cu usurinta peste diferentele culturale;

- Sa putem fi utili si folositri in lucrarea Domnului de aici;

- Discernamant pentru a intelege care e urmatorul pas pe care Cel de sus vrea sa-l facem aici, in India , in lucrare.



Multumim anticipat pentru ca stim ca putem conta pe ajutorul vostru in rugaciune.

Domnul sa va binecuvinteze si sa fie cu voi acolo si cu noi aici!

Nicu si Magda Zaharie

Zambet fara sclipire

Totul în jur pare atât de monoton, de şters... zâmbet fără sclipire... ochii fără lumină... curcubeu fără culori. Trăim într-o lume în care, trist dar adevărat, punem un mare preţ pe relaţia noastră cu persoanele de sex opus...
Deseori un loc aşa important încât uităm că de fapt preocuparea noastră principală este să fim plăcuţi Domnului, nu oamenilor. Trăiesc, simt, respir, visez printre oameni, mi-e aşa greu să cred că alţii trăiesc doar pentru bani... visează doar la fata/băiatul perfect.
În timpul în care noi trăim, ca şi o generaţie tânără, ni se oferă totul... iubită/iubit la minut, încălzirea mâncării la minut, temă la minut, referate la minut, totul se petrece aşa repede... încât vedem numai asta... nu mai avem "minute"pentru Dumnezeu...
Ne alegem prietenii după cum arată, cât sunt de bogaţi şi nu ţinem cont de ce vrea de fapt Dumnezeu de la noi. În tinereţe ispita este mare, dar NU mai mare ca şi Dumnezeu, nu mai mare ca şi dorinţa noastră de a ne păstra curaţi. De a aştepta cu credincioşie ceea ce Dumnezeu a plănuit pentru noi. Aşteptăm ca prietenii noştri să fie perfecţi, dar noi suntem? Pretindem altora ceea ce noi nu suntem şi ceea ce nici nu vom fi. Dumnezeu reprezintă TOTUL: o mână întinsă când sunt căzut, pătura care mă înveleşte când mi-e frig, dragostea care mă face să zic: "te iubesc!", "sunt alături de tine", prietenul care întotdeauna are timp să mă asculte.

Internetul a luat o mare amploare, măcar pentru o zi, ce ar fi dacă l-am înlocui cu Biblia?!
În loc să intrăm pe yahoo messenger, am citi din Matei, Marcu, Luca, Ioan...
Decât să pierdem ore în şir uitându-ne la poze pe hi5, să privim la oameni care l-au urmat cu devotament pe Dumnezeu.
Ar fi greu dar ar merita. Ne-am zidi casa sus în cer şi nu ne-am zidi un nume fals în spatele monitorului...



Dana Manu