marți, 18 martie 2008

Meditaţia săptămânii


O milă, mai presus de judecată


Ezechiel 33:11 „Spune-le: Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã dela calea lui şi sã trãiascã. Întoarceţi-vã, întoarceţi-vă dela calea voastră cea rea! Pentruce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?”
În acest capitol Ezechiel ne prezintă că judecata divină este inseparabilă de mila divină. Profetul ne deschide o fereastră spre inima plină de dragoste a lui Dumnezeu. Atunci când păcătosul este ameninţat de justiţia divină, în faţa tribunalului ceresc, profetul ne spune că mai există o speranţă. Dar care este această speranţă în faţa mâniei măreţului Creator?
Speranţa care este prezentată în acest verset citat mai în sus, este pocăinţa. Dumnezeu îi cheamă pe toţi aceia care sunt codamnaţi de păcat, să se pocăiască. Dincolo de lacrimi, pocăinţa înseamnă abandonarea răului, nu tolerarea lui. Acest concept despre pocăinţă ne este prezentat în (Isaia 1:16-17, 55:6-8), unde se cere din nou o părăsire totală a vieţii păcătoase.
Prin acest verset 11, Biblia ne spune că Dumnezeu nu găseşte niciodată plăcere în judecată,,...zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului...” şi că Lui îi este dor de cei care au renunţat la o viaţă de supunere şi ascultare înaintea Sa „...Întoareceţi-vă de la calea voastră cea rea...”.
Astăzi Dumnezeu ne cheamă din nou să întoarcem spatele lumii şi păcatului, şi să ne întoarcem la El cu toată inima noastră, pentru a fii izbăviţi de moarte.
O, frate drag, Isus e blând,
El stă la uşa ta şi bate.
El poate s-o sfărâme-oricând.
Dar dragostea din El ... nu poate... - Costache Ioanid

Pocăinţă. Slujitorul şi însoţitorul credincios al Pedepsei. Este de obicei manifestată într-un grad de schimbare care nu este discordant cu continuitatea păcatului.
(Ambrose Bierce)
Marchiş Voicu