Mi se pare straniu să mergi să veşteşti naşterea Domnului prin colinde, mi se pare straniu să organizezi concerte de colinde, mi se pare ciudat să vesteşti o naştere de care tu nu eşti sgur, o naştere pe care eu sau poate tu o negăm – fie prin cuvinte, fie prin viaţă! Mi se pare straniu să vesteşti naşterea Domnului Isus Hristos, şi totuşi Hristos să nu se fi născut în tine.
ŞI TOTUŞI HRISTOS NU S-A NĂSCUT – nu m-ar durea atât de rău dacă această afirmaţie aş citi-o doar în cărţile de psihologie sau în alte tratate filozofice, dar durerea mea este că această afirmaţie se citeşte cu ochiul liber şi în vieţile unor creştini! A trecut sărbătoarea naşterii Mântuitorului, a trecut ziua Lui, au văzut oamenii în noi un Hristos care s-a născut în inima noastră? Sau când ne-au privit prietenii, rudeniile, oamenii din jur au afirmat cu uşurinţă: şi totuşi, Hristos nu s-a născut! S-a născut odată, într-un grajd, într-o iesle...s-a născut atunci, dar azi în inimă nu!
Hristos se forma în fecioara Maria, în mine e format? În tine e format? Oooo, am timp să-L las să se formeze...nu ai nici un timp, timpul e al Lui, doar El ştie dacă mai ai timp sau nu. Tu şi eu trebuie să conştentizăm că doar astăzi e al nostru...deja ce scriu eu, e de domeniul trecutului, prezentul e scurt, precum viaţa; Hristos e format în tine, sau au trecut şi aceste sărbători şi tu tot nemântuit eşti?
Sfânta Biblie ne aminteşte că „viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea!” Chiar acum aminteşte Dumnezeu de aceste lucruri? Când noi am avut şi vom avea mesele pline de bucate alese (alese de noi, nu de împăratul babilonian)? Chiar acum când vazând garderoba noastră demodată ne-am făcut un „update” în garderobă şi acum avem „tzoale” noi? Tocmai acum să ne spună Hristos că viaţa este mai mult decât acestea? De ce acum? De ce mie? Că eşti iubit, că sunt iubit şi sunt chemat să arat lumii că Hristos s-a născut pentru a mă naşte eu din nou, Hristos s-a născut şi trăieşte în mine – acum sunt altul, a trăi este Hristos, orice în afară de acestea e moarte!
ŞI TOTUŞI, S-A NĂSCUT SAU NU HRISTOS?
Mihai Creţa
Un comentariu:
Pe apa veşnic curgătoare a vremii iată s-a scurs încă un an. În locul lui, altul nou ne stă înainte. Anul 2009. În faţa acestui sfârşit şi început de an nou, fiecare dintre noi avem datoria de a socoti tot ce am săvârşit de-a lungul anului care iată a trecut şi, poate, al vieţii noastre întregi, pentru mântuirea noastră sufletească, dar şi pentru aceea a semenilor noştri.
La acest sfârşit de an să ne aducem înaintea ochilor faptele vieţuirii noastre pe acest pământ. Ele, legate unele de altele, alcătuiesc un lanţ nesfârşit din care vor face parte şi faptele ce se vor săvârşi în viitor.
Să desprindem din faptele de ieri un îndreptar pentru faptele de azi şi pentru cele de mâine. Lucrul acesta va fi posibil numai după ce vom înţelege rostul celor întâmplate în anul care iată a trcut. Cernerile, suferinţele, înfrângerile de ieri, ne dau posibilitatea de a ne feri, de al răbda pe cele viitoare.
Biruinţele de ieri ne conduc spre cele de mâine.
Dacă ne călăuzim după lumina Evangheliei, tot ce am învăţat în scurgerea vremii ne va ajuta în alegerea celor bune şi îndreptarea sau îndepărtarea celor rele.
Să ne "monitorizăm" calea pe care am făcut-o până aici, deoarece numai aşa vom cunoaşte drumul pe care-l mai avem de străbătut. Să punem deci, un început nou şi bun în toate şi o hotărâre neclintită pentru mai multă statornicie şi strădanie pe calea Domnului.
"Veghe neadormită" este urarea Sfinţilor Părinţi adresată tuturor credincioşilor care au pus un nou început vieţii lor pe acest pământ.
Să sfârşim anul 2008 şi să începem anul 2009, tinzând spre o astfel de "veghe neadorimită"
Vă doresc tuturor să fiţi lumini în noul an, să fiţi mai buni, mai fericiţi şi mai aproape de Domnul, Lumina lumii. Un An Nou încununat cu infinte desfătări Cereşti, să aveţi parte de tot ceea ce poate fi mai frumos şi mai binecuvântat !
Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă facă o binecuvântare pentru ceilalţi!
Avem nevoie de inimi curate în care Hristos să se oglindească pentru a-l primi şi iubi pe fratele nostru. Când vorbesc două inimi curate este bucurie, este pace, este o mare minune.
Să nu uităm că Hristos ne iubeşte mai presus de tot şi ne cere acelaşi lucru, să iubim.
La cumpăna dintre ani, să ne gândim la toatre acestea!
La mulţi ani dragii mei!
Trimiteți un comentariu