Un articol citit recent, în Evenimentul Zilei, mi-a atras atenţia. Aici ni se spune despre o echipă de cercetători suedezi care au decoperit la 40% dintre bărbaţi o genă a infidelităţii. Această genă îi face să fie mai detaşaţi de soţiile lor, şi să se plângă de faptul că întâmpină dificultăţi în căsătorie. Astfel că în urma descoperirii se vor putea demara cercetări pentru producerea de medicamente care să remedieze gena respectivă.Totuşi atât cercetătorii, cât şi autorul articolului recunosc că ,, structura genetică nu este decât unul dintr-o pleiadă de factori care contribuie la formarea comportamentului conjugal, chiar dacă ea joacă un rol puternic. Cu alte cuvinte, dacă educaţia, istoria familială, religia şi cultura unui bărbat stau la o masă de conferinţe la care se determină atitudinea lui faţă de fidelitatea conjugală şi monogamie, genele tind să „stea în capul mesei”.
De asemenea, un alt studiu realizat de o echipă de la spitalul St.Thomas, din Londra, arată că 40% din cauzele infidelităţii feminine sunt genetice.
O... genetica asta... cum ne scapă de responsabilitatea acţiunilor noastre. Curvarii nu mai sunt curvari, homosexualii nu mai sunt homosexuali, beţivii nu mai sunt beţivi, criminalii nu mai sunt criminali, ci doar predispuşi genetic.
Citind acest articol, mi-am adus aminte de experienţa relatată de pastorul Paul Negruţ într-una din cărţile sale. El povesteşte cum pe vremea când era parte a unui program de studiu în Anglia, afost invitat de către cei de la BBC, canalul 2, la un program de religie şi ştiinţă. Aici participa un genetician, care avea misiunea să convingă un teolog dintr-o ţară aflată în curs de dezvoltare, că homoxesualismul este corect din punctul de vedere al ştiinţei şi că trebuie acceptat şi de Biserică. Într-o primă fază, Paul Negruţ îi arată perspectiva biblică, dar presiunuile ca el să facă parte din acest program, nu încetează. Astfel că într-un restaurant din Londra, Dr. Negruţ ripostează neaşteptat: ,, În timp ce vorbeaţi dumneavoastră tocmai mi-am verificat codul genetic şi am descoperit în mine o genă criminală care s-a activat în timp ce vorbeaţi. Gena această îmi spune să vă termin pe loc. Duhul lui Dumnezeu îmi spune că roada Duhului este înfrânarea. Acum am de ales: să mă duc împotriva naturii mele şi să vă termin pe loc, iar apoi să merg în faţa camerelor la televiziune şi să spun că nu am făcut nimic altceva decât că m-am comportat normal, în acord cu zestrea mea genetică. Ce sfat îmi daţi?”
Oooo, Paul... şi meciul a luat sfârşit.
Iată că Biblia ne arată cauza pentru care se destramă căsătoriile, şi deasemenea şi remediul. Ieremia 17:9 "Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască”, iar pentru că nu se lasă găsiţi de Dumnezeu, oamenii se depravează pe zi ce trece: ,, S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. 24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri (Romani cap. 1).
Remediul acestei inimi este Iisus Hristos, care o poate tranforma şi naşte din nou prin Duhul şi prin Cuvântul său. Iar o familie nu poate rămânea în picioare decât printr-o relaţie personală cu Hristos.
O famile va dăinui dacă este zidită de Dumnezeu. Iar temelia şi stânca ei, este Cel care şi-a dat viaţa pentru mântuirea lor.
Dacă fiecare şi-ar întemeia casa pe această Stâncă, explicţiile aceastea genetice ar fi privite ca un câlţ, si ca o pierdere de vreme... Şi am fi cu adevărat fericiţi...
