Iov 33:19-20 ,,Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele. Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.”
Trăim pe un pământ blestemat din cauza păcatului primilor oameni. Aici nu va mai fi niciodată linişte. Fericirea deplină n-o căuta aici.
Chiar oamenii care au gustat succesul omenesc, se confruntă cu mari probleme. Chiar creştini fiind, suntem loviţi de necaz atunci când ne-am aştepta mai puţin. Cele mai fericite momente sunt umbrite de prejudecăţi, boli, pierderi, invidii etc.
Există o lecţie pe care vrea Dumnezeu să ne-o predea? El vrea prin durere să pună în noi acea greaţă de pământ şi să aprindă în mijlocul necazului nostru un dor neostoit de Cer.
Întotdeauna mi-a plăcut acel exemplu clasic auzit pentru prima dată de la tatăl meu. Ni se vorbeşte despre un misionar care se întorcea acasă pe acelaşi vapor cu un demnitar. Demnitarul a fost întâmpinat cu onoruri militare, în timp ce pe misionar nu îl aştepta nimeni în port. Necăjit acest om a lui Dumnezeu s-a întrebat: ,,Asta merit eu dupa zece ani în câmpul de misiune?” Atunci Dumnezeu i-a vorbit: ,,Tu nu ai ajuns încă acasa!”
Acesta este mesajul: PE ACEST PĂMÂNT TU NU EŞTI ACASA!
,,Mă voi întoarce-acasă într-o zi
În strălucirea sfântă-a ţării mele,
Cu dor şi cu credinţă voi păşi
Prin poarta mântuirii, către stele.” (Florin Lăiu)
,,Coperta şi pagina de titlu-iată ce reprezintă viaţa noastră pe pământ; abia la sfârşitul ei, începem primul capitol al unei poveşti magnifice pe care nimeni de pe acest pământ nu a citit-o, care nu are sfârşit şi în care fiecare capitol este mai bun decât cel dinainte.”
(C.S. Lewis)
