luni, 24 martie 2008

Vino aşa cum eşti!


,,De acolo Iisus a mers şi a văzut pe un om numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: ,,Vino după mine!” omul acela s-a sculat, şi a mers după El.” ( Matei 9: 9)
Citeşte şi în Evanghelia după Luca 5:27 şi vezi diferenţa cu privire la istoria chemarii lui Matei.
Matei a relatat ceea ce a simţit el însuşi când Iisus l-a privit în ochi, iar Luca a scris despre ceea ce s-a întâmplat. Luca scrie cu abilitatea istoricului, şi a omului de afară. Matei este însă în miezul evenimentelor, el ştie ce a simţit atunci, el a simţit focul iubirii din ochii Galileanului. Dintre toate privirile aţintite asupra lui în vamă, privirea a doi ochi blânzi îi vă rămâne întipărită pe retina amintirilor.
Matei a simţit în privirea din ochii lui Iisus că el este un om, ceilalţi au văzut în el doar un vameş păcătos. Ceilalţi vedeau doar murdărie, doar păcat, doar negru. Erau plini de judecată, şi probabil nu-i dădeau nici o şansă de schimbare. Iisus vede ceea ce nimeni nu vroia să vadă, şi probabil nici nu putea. El vede un Om care are viitor. Vede acea fărâmă de pocăinţă.
Când ceilalţi nu vad nimic privind la tine decât un păcătos sau un ratat, priveşte în ochii lui Iisus.
Când tu însuţi nu mai vezi nimic în tine, priveşte în ochii lui Iisus.
El mai crede în tine.

,,Este fantastic că Dumnezeu ne cheamă la ceva activ. Viaţa cu El este plină de provocări,sarcini şi posibilităţi.Prin har, noi suntem chemaţi la o viaţă de părtăşie activă cu Dumnezeu Însuşi.”(Otto Rimas)

...Din praf şi pulbere la slavă...
O, Doamne mare, ce minune!
Ne scoţi din foc ca pe-un tăciune;
Din groapa negrului pământ,
La cel mai alb şi scump veşmânt;
Prin harul Tău ce nu apune,
Ne scoţi din pulberi şi genune,
La slava cerului Tău sfânt! (Valentin Popovici)