Aşa după cum omul este caracterizat de prieteniile sale, tot aşa şi cărţile cărora le acordă atenţie reflectă caracterul său, acestea fiind o expresie limpede a năzuinţelor lui. Discernământul este virtutea ce se lasă a fi însuşită de liderul spiritual, în contextul în care există un număr foarte mare de cărţi astăzi. Mulţi editori au ajuns „negustori de carte”, astfel că industria editorială nu face altceva decât să urmeze piaţa. Dintre aceste nenumărate cărţi, merită atenţie acelea care au calificativul de „foarte bune”, fiind instrumente de mare ajutor în slujba liderului.
Deoarece literatura nu este doar un fapt ce priveşte raportul dintre o persoană şi un text anume, există o „tradiţie” şi o „istorie” a lecturii care arată ce trebuie citit în prezent şi astfel, ce rămâne în cursul timpului peren. În acest context vorbim despre „canonul literaturii”, acesta însumând cărţile cele mai importante, acelea care sunt un model, ele fiind considerate de referinţă, şi astfel fiind de neînlocuit.
Prima carte care trebuie studiată, şi cea mai importantă dintre ele, este Sfânta Scriptură. Autorul Psalmului 119 se întreba: „cum îşi va putea ţine tânărul curată cărarea, tot el oferind şi răspunsul – îndreptându-se după Cuvântul Tău” (v. 9). Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, ea nu are nici o greşeală, totul fiind adevărat şi vrednic de însuşit. De aceea este Cartea de căpătâi în canonul literaturii.
O concepţie înaltă despre Sfânta Scriptură îl determină pe liderul spiritual la un studiu perseverent şi conştiincios. Conştienţa faptului că această Carte este Cuvântul lui Dumnezeu îl motivează pe acesta la rezervarea unui timp suficient pentru adâncirea în text până la pătrunderea mesajului în esenţă. Studiul biblic trebuie să fie cuprinzător şi să deschidă perspective, deoarece se are în vedere formarea unei gândiri creştine. De asemenea, în studiul intens al Sfintelor Scripturi e nevoie să se pornească cu anumite aşteptări, acestea aducând binecuvântările împlinirii nevoilor personale şi a celor din slujire.
Un rol esenţial în formarea liderului spiritual îl are studiul cărţilor din literatura creştină. Acestea îl determină pe conducător să gândească într-o manieră creştină. Cărţile de acest tip nu trebuie neglijate pentru că ele sunt calea lui Dumnezeu pentru maturizare, prin schimbare.
John Stott (în „Puterea predicării”), vorbind despre dorinţa predicatorului (a liderului spiritual) de a construi poduri către lume, de a se face înţeles şi acceptat celor din afara bisericii, susţine că acesta trebuie să ia în serios atât textul biblic cât şi „scena modernă” a lumii. Numai în felul acesta se poate face o legătură între Cuvântul lui Dumnezeu şi problemele contemporane ale vieţii. Toată această scenă este ilustrată prin imaginea unei prăpăstii culturale mărginită de malurile ei. Există o lume biblică şi o lume modernă, fiecare dintre ele având malul ei. Lumea biblică se bazează pe Sfânta Scriptură şi literatura creştină, iar lumea modernă pe literatura laică. Liderului îi revine datoria de a explora ambele maluri ale prăpastiei în vederea familiarizării cu ele. Aceasta este calea pentru raportarea Cuvântului divin la nevoile omeneşti.
Citirea unui cotidian sau săptămânal, a unor cărţi seculare, a literaturii informative, cu date la zi - pentru a stimula gândirea, toate acestea sunt esenţiale pentru a păstra simţul realităţii. Neglijarea acestei lumi culturale, a literaturii non-biblice, îl va duce pe conducător la izolare pe tărâmul lumii biblice, acesta neputând fi relevant pentru lumea în care trăieşte, deoarece nu o cunoaşte.(va urma)
Sas Tobias
