Când răul este bun...
Un chinez bătrân, tăietor de lemne, trăia la graniţa cu Mongolia. Într-o zi,calul său preferat,o frumoasa iapă albă, sări gardul şi trecuse în mâinile duşmanului. Prietenii au venit să-l consoleze:,,Ne pare rău de calul tău...ce veste rea".
,,De unde ştiţi că e rea? S-ar putea să fie o veste bună" le răspunse el.
După o săptămână, în timp ce omul privea pe fereastră, a văzut că iapa sa, se întoarce alături de un armăsar alb. Prietenii îi erau entuziasmaţi de astă dată: ,,Ce cal frumos, ce veste bună!" Răspunsul i-a şocat:,,De unde ştiţi că e bună, s-ar putea să fie o veste rea".
A doua zi, singurul copil pe care-l avea, a încălecat frumosul armăsar. Acesta l-a aruncat jos, a căzut rău şi şi-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii săi. Plini de compasiune i-au spus: ,, Ne pare tare rău, ce veste rea".
,,De unde ştiţi că e o veste rea. S-ar putea să fie o veste bună".
La o luna după acest eveniment a izbucnit războiul dintre China şi Mongolia. Armata chineză şi-a trimis oamenii să îi înroleze obligatoriu pe tineri. Toţi tinerii din zonă au murit, în afară de băiatul tăietorului de lemne care nu mersese la război din cauza piciorului rupt.
,,Vedeţi" le a zis omul. ,,Lucrurile pe care voi le -aţi considerat bune au fost, de fapt , rele, iar lucrurile care părusera rele au fost, în fapt, bune".
Să nu ne pripim niciodată în a da verdicte. Să nu desconsiderăm încercările din viaţa noastră. Să nu ne plângem de milă, şi mai ales, să nu-l învinovăţim pe Dumnezeu. Dacă vom rămâne credincioşi, vom putea privi înapoi cu recunoştinţă: ,,toate lucrurile lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu..."
