Când nu înţelegem Mâna lui Dumnezeu...

,, Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.”

Relaţia noastră cu Dumnezeu este explicată de Scriptură, poate cel mai reuşit, prin relaţia dintre un copil şi tatăl său. Fiecare dintre noi ştim ce înseamnă un TATĂ. Am crescut cu atingerea mâinii lui, am fost luaţi în braţe, am trecut strada de mânuţă, fără să ne pese de forfota din jur, şi ne-am simţit în siguranţă, într-o lume pe care o înţelegem acum, ca atât de nesigură. Mâninile lui au muncit din zori până-n seară pentru ca să ne fie bine. Însă uneori am simţit disciplinarea mâinii părintelui nostru.James Dobson redă o povestire emoţionantă, despre un eveniment care a avut loc în familia sa.A fost chemat de către soţia lui să vină la medic,deoarece aceasta nu reuşea să-l ţină imobilizat pe masa de operaţie a doctorului pe fiul lor Ryan ,în vârstă de trei ani şi jumătate pe atunci.James Dobson spune că a fost unul dintre cele mai dificile momente din viaţa sa de părinte.Fiul lui îl putea privi printr-o oglindă şi îl implora să-l elibereze.Însă, cel mai marcat a fost de ochii albaştri ai micuţului,care parcă îi spuneau: ,,tăticule, de ce te porţi aşa cu mine?Am crezut că mă iubeşti!Nu te-am crezut în stare de aşa ceva!Cum ai putut să-mi faci una ca asta?Te rog, te rog,opreşte-te!”
De multe ori trăim şi noi această dramă în relaţia noastră cu Dumnezeu. Nu-I recunoaştem mâna, şi ne este greu să-i înţelegem planurile.(Va urma)