marți, 6 noiembrie 2007

Lumea de dincolo ne-a mai vorbit odată ( ultima parte)

Când mâinile se desprind...

Fiul este chemat la spital, deoarece tatăl lui era în comă. După câţiva zeci de kilometrii de mers cu maşina, ajunge la patul părintelui său. Deşi nu ştia dacă acesta îl aude, şi-a exprimat bucuria că deşi la bătrâneţe, a făcut pasul întoarcerii sale la Domnul. Îi vorbeşte în aceste clipe solemne, de speranţa revederii. Bătrânul dă semn că îl înţelege şi îi strânge mâna, dar nu se limitează numai la atât, ci încearcă să pună mâna fiului, în mâna soţiei pe care simte că o pierde. În acele momente dramatice, care-ţi rămân gravate în minte şi în inimă pe viaţă, mama şi fiul simt la un momentdat, că pierd mâna celui drag. Bătrânul plecase, iar ei nu mai puteau face nimic. O altă viaţă, atât de glorioasă, îl aştepta. Pastorul Vladimir Pustan, unul din protagoniştii şi povestitorul acestei întâmplări, a arătat dramatismul despărţirii de cei dragi, şi faptul ca mâinile fiecăruia se vor desprinde la un momentdat, plecând într-un loc unde accesul celorlalţi este interzis.
Ultimile gânduri ale lui Octavian Paler, cunoscutul eseist, jurnalist şi prozator român,care a încetat anul trecut din viaţă, sunt de pe patul de spital,unde acesta a avut premoniţia morţii sale.
Iată ce scrie în jurnalul său în ultimile zile din viaţă: ,, Am fost adus ieri, duminica 22 aprilie, cu Salvarea la Spitalul Municipal, din cauza ca, pe un fond de raceala si in urma unui puseu de tensiune, am facut un edem pulmonar. De ieri, stau intepenit in pat, sub perfuzii si cu masca de oxigen pe fata. (...) Vad cerul prin fereastra rezervei. Nori anemici se taraie pe cerul primaverii. De afara, se aude sirena unei Salvari.
(...) Si e o primavara afara care-mi pare prin lumina ei glorioasa si prin cerul ei usor neurastenic aproape o ironie.
28 aprilie
Ma simt ca intr-o barca, singur, pe un lac necunoscut, dus de curenti din ce in ce mai departe de mal. Chiar daca as striga ajutor nu m-ar auzi nimeni. (...)
Transcriu din Maeterlinck: „N-ar exista morti daca n-ar exista cimitire”.
(...) Duc, cand sunt treaz, un mic infern. Amintirea anilor in care nu-mi pasa ca timpul trecea. Dar, probabil, a spune intreg adevarul despre tine e cu neputinta.
29 aprilie (duminica)
Orice cuvinte as folosi pentru a exprima pustiul duminicilor mele, tot prost le-as folosi”. Maestrul Paler a cunoscut şi dânsul, singurătatea mâinii care se desprinde.
Experţii de la NASA au putut observa deosebirea dintre ce înseamnă a fi creştin si necreştin. În urma dezastrului din 28n ianuarie 1986 a navetei Challanger, au desfăcut cutia neagră. În zecile de secunde de la decolare, şi până la prăbuşire, când membrii echipajului şi-au dat seama de iminenţa dezastrului, ei au reacţionat atât de diferit. Majoritatea echipajului a început să înjure, şi să apostrofeze pe cei de la NASA, spre deosebire de acea membră a echipajului care era creştină. Ea şi-a încredinţat viaţa ei şi a familiei în Mâna Domnului, recitând de asemenea din Psalmul 23.
Ce mult contează, să-l cunoşti pe Hristos. Au fost oameni care au trăit singuri multă vreme, au fost oameni care au suferit mult timp, şi poate mulţi dintre ei au fost abandonaţi. Doar cei care-l cunosc pe Hristos, nu mor niciodată singuri.

Tu ce vei face, când mainile se vor desprinde…?

Închinare prin rugăciune (partea a doua)


Elemente ale inchinării:jertfe,altar,Cortul Întâlnirii,Templul,preoţii.
Jertfele: Mă alătur ideii care indică prima jertfă, ca fiind omorârea animalelor, cu care au fost îmbrăcaţi Adam şi Eva. Atunci au înteles pentru primadată oamenii ce înseamnă păcat, când au văzut sânge şi moarte pentru ca ei să trăiască..Cu excepţia jertfelor naţionale, înjunghierea era efectuată de închinător,care punea mâinile, sau în perioada biblică este mai probabil că îşi punea numai o mână( Numeri 27:18) Închinătorul care aducea jertfa era conştient de faptul că el ar merita moartea pentru propriul său păcat, dar că era înlocuit prin jertfa adusă( Levetic 17: 11)
Cortul Întâlnirii, Templul, Preoţii: Ritualul jertfelor gravita în jurul Cortului Întâlnirii, iar mai târziu a Templului, preoţii având un rol decisiv în mânuirea jertfelor, în funcţie de ocazia, sau tipul de jertfă.Semnificativ era mesajul Perdelei, care despărţea ,,Locul Sfânt” de cel ,,Prea Sfânt”.Credinciosul era înfruntat de acest mesaj: ,, dacă nu ai păcat, treci dincolo!” Iar răspunsul era doar tăcere...
Închinarea în Noul Testament
Adevărata închinare are loc în duh şi în adevăr(Ioan 4:23),şi ea poate avea loc pe baza jertfei pe cruce a lui Iisus Hristos(Evrei 9). Hristos a fost acel care a intrat în ,, Sfânta Sfintelor”atât ca preot, cât şi ca jertfă. Perdeaua s-a rupt, semn că toţi cei ce cred în El, au acces înaintea lui Dumnezeu.

Scopul închinării prin rugăciune
Scopul închinării este de a te menţine concentrat/focalizat spre/cu/pentru Dumnezeu.
Cum poţi împlini scopul închinării?
Închinarea înseamnă atitudine. Iar această atitudine trebuie să fie una corectă si este în legătură cu cunoaşterea ta faţă de Dumnezeu. Într-o biserică din sudul ţării, un frate a mulţumit lui Dumnezeu pentru că a lucrat în viaţa fetei lor bolnave de cancer. Completarea însă a fost uluitoare: ,, de aceasta depeindea, rămânerea mea şi a soţiei la credinţă”.