Ofera aripi

Matei 5:21-22

John Maxwell, într-una din cărţile sale,redă istoria a două cluburi literare care fiinţau în cadrul Universitaţii Winsconsin.Un club era format din nişte tineri străluciţi,cu talent înnascut pentru scris.Dar aceştia oridecâteori vreun membru al grupului lor îşi citea povestirea sau eseul,aveau obiceiulde a critica. Răutatea comentariilor lor i-a determinat să se autodenumească ,,Sugrumătorii”.
În aceeaşi universitate, câteva femei formau un grup pe care l-au denumit ,,Certăreţele”. Ele obişnuiau să se încurajeze reciproc şi să scoată la ivealaă trăsăturile pozitive din manuscrisele citite.
După douăzeci de ani, când cele două grupuri au fost evaluate, s-a observat că din grupul ,,Sugrumătorii” nici unul nu şi-a făcut un nume ca scriitor. Dar din rândul ,,Certăreţelor” au fost lansate mai multe scriitoare de succes. Şi unele chiar au câştigat recunoaştere naţionala cum a fost Premiul Pulitzer, caştigat de Marjorie Kinan Rowlings.
Uciderea nu este numai de ordin fizic. De atâtea ori înjosim, bârfim, ne răzbunăm şi vorbim la mânie. Domnul te cheama să fii acea persoană care dă aripi spre înalţimile minunate pe care El vrea să-l ridice pe cel de lângă tine.

,,Corectare îndreaptă multe, dar încurajarea după cenzură este ca soarele după o ploaie”
(Goethe)
Privirea să vă fie necontenit seninăSă dea încurajare drumeţului truditS-aducă-un strop de fericire şi luminăCelor ce-s împovăraţi, celor ce suspinăŞi sufletului ce-i în disperare îngrădit.(George Cornici)

Condus de Iisus

Matei 8:20

,,Iisus i-a raspuns:Vulpile au viziuni şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-şi odihni capul”.
Vara trecută am participat la o conferinţă dedicată profesorilor creştini.Această conferinţă a avut loc la Valea Drăganului şi a fost ţinută de Otto şi Lena Rimas, doi profesori suedezi cu experienţă.Fiindcă nu-mi prea place să conduc prin oraşele mari pe care nu le cunosc,l-am rugat pe prietenul care era cu mine să o faca el în locul meu.El conduce cam în aceeaşi manieră cu a mea.Însă faptul că acum eu eram pe scaunul din dreapta şi nu era volanul la mine,mi-a dat mulţi fiori prin stomac.
Această ilustraţie mă duce cu gândul la ceea ce înseamnă a-l urma pe Iisus.A lua mâna de pe volanul vieţii taleşi a-l lăsa pe El să conducă.Sunt momente când crezi că merge prea încet, alteori prea tare,de multe ori periculos,şi de multe ori totul ţi se pare monoton.
Abandon în mâinile lui Iisus ,aceasta înseamnă credinţă.De multe ori suntem tentaţi să gasim cuiburi,vizuini sau umeri pe care să ne adăpostim.
Iisus s-a adăpostit în mod nevăzut pe umărul Tatălui:
,,facă-se voia Ta, şi nu voia mea”.
Vino şi pleacă-ţi capul pe umărul lui Iisus!
Nadajduiesc ca ma gasesc eu pe mine insumi obscur.(Sir Thomas More)

,,Eu îi dau Iisus totul
Îi dau Lui totul de bună voie;
Îl voi iubi şi mă voi încrede în El totdeauna,
Voi trăi zilnic în prezenţa Sa.”(Judson Van de Venter)

Nu te compara!

Un Audi negru, fabricat destul de recent fusese parcat în curtea blocului. Toţi întrebau curioşi: ,,Al cui este?” Enigma s-a dezlegat. Era al prietenului meu din copilarie, care pe vremea aceea muncea în Italia. Privindu-mi vecinii, în mijlocul cărora trăiesc de peste douăzeci de ani,am reuşit să le observ nodul în gât şi capul aplecat când treceau pe lângă maşină.Analizându-mă pe mine am recunoscut cu ruşine, că si eu aveam un nod în gât.Mă bucuram pentru Raul,era prietenul meu din anii frumoşi ai copilariei,dar totuşi...aveam un nod în gât.
Comparaţia cu realizările altora,cu frumuseţea altora,cu statutul altora,cu frumuseţea si inteligenţa altora,produce atâta frustrare în noi,încât uităm să ne bucurăm de planurile lui Dumnezeu cu privire la noi.
Privind la Isus vei observa că până la 30 de ani a trait în tăcere.Cea mai mare parte a vieţii sale s-a consumat în rutina istovitoare a vieţii de dulgher sau tâmplar(Mat.13:55;Mc.6:3;). Crescuse într-unul din cele mai obscure oraşe ale Galileii(în Nazaret),nu era nici esenian, nici saducheu,fariseu,sau membru al vreunei comunitaţi iudaice.
Şi totuşi toate acestea păleau.Planul glorios al lui Dumnezeu pentru viaţa lui strălucea atât de tare încât toate erau nesemnificative.

,,Nu-i momentul să te gândeşti la ceea ce nu ai,gândeşte-te la ceea ce poţi face cu ceea ce ai”(Ernest Hemingwai).

,,Tot visând la multe lucruri,
La palatul ce nu-l ai ,
Nici de el tu nu te bucuri , Nici de casa-n care stai”(Costache Ioanid