Anii zboara; noi trecem precum o sanie aluneca la vale pe zapada nevinovata. Raman doar urme…
Pasarile migratoare zboara timp indelungat; poposesc putin, se hranesc putin si pornesc iar avand in visul lor imaginea unor locuri mai bune. Ele sunt pasari, dar noi? Noi unde mergem?
Romanii sunt oameni buni si spun: „unde au mers parintii nostri vom merge si noi ca de acolo nu s-a intors nimeni”. Penticostalii spun: „ noi suntem doar niste calatori, mergem spre ceruri”. Trebuie sa dovedim asta. Dar ne plac popasurile lungi, mesele pompoase si toate astea inlocuiesc imaginea tarii binecuvantate cu imaginea retusata a unui pamant pe care il iubim tot mai mult. Ne place ce-i al nostru, ne place ce-i al altuia, ne place ceea ce ar trebui sa uram si nu mai inaintam. Azi e pace, liniste, furtuna nu mai este. Cand vrem sa zburam multi dintre noi privim la pamant, ne ridicam putin, ne plafonam cu ideea clipelor „binecuvantate” din popasul nostru si ne lasam iar jos.
Singur zborul e imposibil, de aceea trebuie ca toti sa ne scuturam de telurile zadarnice, sa privim spre tara binecuvantata si sa zburam cu pasiune.
O ajuta-ne sa Te iubim! O ajuta-ne sa Te adoram doar pe Tine! Iubiea sa ne ridice si cu ochi spre Tine sa zburam deasupra norilor pana vom ajunge in vesnicie. Orice osteneala merita, merita, da merita!
Pasarile migratoare zboara timp indelungat; poposesc putin, se hranesc putin si pornesc iar avand in visul lor imaginea unor locuri mai bune. Ele sunt pasari, dar noi? Noi unde mergem?
Romanii sunt oameni buni si spun: „unde au mers parintii nostri vom merge si noi ca de acolo nu s-a intors nimeni”. Penticostalii spun: „ noi suntem doar niste calatori, mergem spre ceruri”. Trebuie sa dovedim asta. Dar ne plac popasurile lungi, mesele pompoase si toate astea inlocuiesc imaginea tarii binecuvantate cu imaginea retusata a unui pamant pe care il iubim tot mai mult. Ne place ce-i al nostru, ne place ce-i al altuia, ne place ceea ce ar trebui sa uram si nu mai inaintam. Azi e pace, liniste, furtuna nu mai este. Cand vrem sa zburam multi dintre noi privim la pamant, ne ridicam putin, ne plafonam cu ideea clipelor „binecuvantate” din popasul nostru si ne lasam iar jos.
Singur zborul e imposibil, de aceea trebuie ca toti sa ne scuturam de telurile zadarnice, sa privim spre tara binecuvantata si sa zburam cu pasiune.
O ajuta-ne sa Te iubim! O ajuta-ne sa Te adoram doar pe Tine! Iubiea sa ne ridice si cu ochi spre Tine sa zburam deasupra norilor pana vom ajunge in vesnicie. Orice osteneala merita, merita, da merita!
Emil Burdeţiu
