Mergi înainte datorită lucrărilor făcute de Hristos în viaţa ta
,, Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.’’
Ni se descoperă ca şi în celelalte epistole, un Pavel conştient pe deplin de identitatea sa în Hristos. Această conştientizare a ceea ce el este în Hristos, şi a ceea ce a făcut Domnul în viaţa lui, îi dau forţa de a merge înainte.
1.Astfel că prin Hristos are pace şi este socotit neprihanit ( Romani 5:1). Înţeleg mai bine acest verset dacă mă gândesc la persoanele pe care le-am întristat de-a lungul vieţii. Ştiu că nu mi le amintesc, şi nici nu-mi dau seama de toate. Dar îmi aduc aminte de ruşinea pe care o aveam când îmi dezamăgeam profesorii sau prietenii. Cum îmi plecam privirea în faţa familiei mele care era dezamăgită de comportamentul meu. Toate acestea m-au durut... Dar cel mai tare m-a durut atunci, când am ştiut că n-am pace cu Dumnezeu, când am văzut dezamăgirea din ochii Lui. Şi ce eliberare când am dat mână de pace cu El. Dar un pericol atât pentru mine, cât şi pentru alţii, este faptul că deşi suntem iertaţi de Domul, să nu ne putem ierta pe noi înşine. Trăieşte dar, ca un iertat.
2. De asemenea, apostolul trăieşte o viaţă nouă în Hristos identificându-se cu moartea lui Hristos ( Galateni 2:20 ).
Pastorul Vladimir Pustan este chemat de la o intâlnire pastorală ce se ţinea în Oradea, deoarece tatăl lui era în comă. După câţiva zeci de kilometrii de mers cu maşina ajunge la patul părintelui său. Deşi nu ştia dacă acesta îl aude, şi-a exprimat bucuria că deşi la bătrâneţe, a făcut pasul întoarcerii sale la Domnul. Îi vorbeşte în aceste clipe solemne, de speranţa revederii. Bătrânul dă semn că îl înţelege şi îi strânge mâna, dar nu se limitează numai la atât, ci încearcă să pună mâna fiului, în mâna soţiei pe care simte că o pierde. În acele momente dramatice, care-ţi rămân gravate în minte şi în inimă pe viaţă, mama şi fiul simt la un momentdat, că pierd mâna celui drag. Bătrânul plecase, iar ei nu mai puteau face nimic. O altă viaţă, atât de glorioasă, îl aştepta. Înţelegi? Atunci când te identifici cu moartea lui Hristos, păcatul nu mai are acces în viaţa ta. Ai rupt-o cu el, glasurile lui nu mai au putere asupra ta, presiunile lui nu te mai frâng, pentru că tu aparţi unei lumi noi. Este lumea Lui Hristos.
