Anul 605 î.Hr.
Exilul [sau deportarea în Babilon].
Apare Sinagoga. Pentru ca serviciul să poată începe, era nevoie de minim 10 bărbaţi. Femeile nu erau luate în seamă la numărătoare… ele nu aveau nici un cuvânt de spus în deciziile care erau luate. Apoi, dacă bărbatul găsea ceva neplăcut la soţia lui, putea să divorţeze fără probleme.
Încă de când se năşteau, începea un nesfârşit lanţ de umilinţe. De la tristeţea părinţilor că în loc de un băiat, copilul ce tocmai a venit pe lume era fată, până la dispreţul societăţii pe care urma să-l guste mai târziu, din plin, mai ales dacă nu putea să aibă copii, femeia ducea o viaţă grea [vezi conflictul dintre Ana şi Penina – 1 Sam. cap. 1].
Anul 4 î.Hr.
Bărbatul:
“Îţi mulţumesc Doamne că nu sunt păgân ci israelit, că nu m-ai făcut să mă nasc femeie şi nici rob.”
Toţi indivizii de sex masculin erau învăţaţi să rostească aceste 3 motive de mulţumire în fiecare zi. Aşa se rugau cei din vremea Domnului Isus… Nu este deloc greu de presupus ce statut “privilegiat” aveau femeile în societatea de atunci.
Anul 2006 d.Hr.
Revista germană Spiegel: De ce este nevoie ca Biblia, după atâtea secole, să devină echitabilă?
Claudia Janssen: “Tema echităţii este firul roşu al Bibliei. Acestei atitudini i se opun tendinţele antifeministe şi antiiudaice care s-au adăugat în cursul secolelor din ce în ce mai mult.”
Pare corect ce spune Claudia Janssen, nu? La prima vedere da, dar contextul în care spune ea ceea ce spune, nu este deloc unul măgulitor pentru creştinism. După aproximativ 1900 de ani de la încheierea ultimei cărţi ce împlineşte Canonul [sau Biblia], un grup de aproximativ 50 de persoane, timp de 5 ani, susţinut de donaţii de peste 400.000 de euro, s-a hotărât să “ne deschidă mintea” şi astfel a maltratat traducerea originală a Bibliei, înlocuind câţiva dintre termenii de bază. Astfel, Dumnezeu nu mai este Domnul, ci “Eterna” şi “Cea Vie” sau, mai simplu, “Tu”. Domnul ar merge spre masculin, iar să spui că Dumnezeu e la masculin, ar fi o mare discriminare. Astfel, pasajul din Evanghelia după Luca, unde suntem învăţaţi de Domnul cum să ne rugăm, ar suna cam aşa:
“Aşa deci să vă rugaţi: Tu, Dumnezeu, ne eşti Tată şi Mamă în cer, numele Tău fie sfinţit. Lumea Ta echitabilă vie. Voinţa Ta facă-se în cer, ca şi pe pământ.” [Luca 11:2]
Ediţia online de la EVZ înregistrează 114 reacţii venite din partea cititorilor. Majoritatea sunt reacţii foarte dure la adresa acestei traduceri, semn că poporul român mai are un strop de creştinism [ori poate doar conservatorism] în el.
De la femeia aflată în marginea societăţii, care nu avea voie să studieze Tora într-o şcoală rabinică şi femeia care îşi face o traducere nediscriminatorie a Scripturii, s-au scurs câteva mii de ani în clepsidra istoriei şi s-a trecut dintr-o extremă în alta. De la femeia care îşi învaţă copiii acasă şi căreia nici prin gând nu-i trecea să se ridice în Sinagogă ori în Templu şi să aducă învăţătură, până la femeia predicator s-a parcurs o distanţă mare. Istoria însă, a consemnat toţi aceşti paşi, dar mai mult decât istoria, i-a consemnat Dumnezeu.
Văzând această involuţie [sau evoluţie cum o numesc feminiştii] te întrebi care-i calea cea bună? E bine cum este acum, ori era bine cum a fost înainte de era noastră?
Factorul de echilibru
Anul 75 d.Hr.
Evanghelistul Luca, doctorul preaiubit de Pavel, se hotărăşte să-i scrie lui Teofil o istorie a vieţii lui Isus. Una dintre temele de bază ale scrierilor sale este atitudinea faţă de familie şi femei. Astfel, din teologia lucanică se desprind câteva idei care reglementează statutul femeii.
Atitudinea faţă de femei este una cât se poate de deschisă, pentru că mântuirea este universală, nu doar pentru bărbaţi. Luca inserează cuvinte de apreciere şi laudă
pentru Fecioara Maria [Lc. 1:26-56], pentru Elisabeta [Lc. 1:5-7], pentru prorociţa Ana [Lc. 2:36-38], Maria Magdalena [Lc. 7:44-50], Marta şi Maria [Lc. 10:38-42]. Nici un alt autor al Scripturii nu vorbeşte atât de elogios despre femei cum o face Luca. Unii teologi sunt de părere că această atitudine se datorează şi faptului că Luca este originar din Macedonia, unde femeile erau mai emancipate decât în orice alt loc din lume.
Cu toate acestea, locul în care femeia are dreptul şi menirea de a propovădui Cuvântul este acasă, în mediul privat, în familie [Lc. 1:40-45, 2:48, 10:39]. Ele ascultă Cuvântul ca şi bărbaţii, dar propovăduirea în mediul public, asemeni bărbaţilor, este asociata cu nesupunerea [F.A. 5:8, 1Cor. 14:34] şi ispitirea din partea Diavolului [F.A. 16:16-18].
Într-o societate cu valori vremelnice, Scriptura cea nebiruită de timp şi spaţiu ne cheamă şi azi la echilibru.
Dumnezeu să binecuvânteze femeile! Dumnezeu să binecuvânteze bărbaţii!
Mihai Chiriguţ www.pasi.ro
