Dragii mei,
Acolo în trenul care mergea de la Bucuresti am avut plăcerea să vă cunosc şi de atunci m-am gândit de mai multe ori la voi. Am avut emoţii atunci când v-am spus că am absolvit teologia la penticostali, dar am descoperit cu surprindere că şi voi vă gândiţi într-un anume fel la Dumnezeu. Că deşi nu ştiţi ce-nseamnă să ai o relaţie personală cu Dumnezeu, totuşi ştiţi că aveţi nevoie de El. Vă doare modul vostru de viaţă, vă doare faptul că oamenii cred că sunteţi doar nişte vagabonzi care vegetaţi prin Bucureşti. Ştiu că aţi vrea să fie dreptate în lume şi v-ar plăcea dacă Dumnezeu v-ar da posibilitatea să fiţi un fel de justiţiari ai Lui. Ştiu că sunteţi teribili de singuri şi vă îndemn să aveţi curajul să vă întoarceţi la Dumnezeu, chiar dacă va trebui să plătişi un preţ. Vă mulţumesc pentru simpatia voastră de atunci şi pentru fasptul că aţi vorbit mai tare astfel că oamenii din compartiment au putut să ştie că sunt professor de religie şi că am terminat teologia.
Cu drag Sorin
P.S. Dorin acesta a fost modul meu de a răspunde solicitării tale, sper că eşti mulţumit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu