Cele mai mari tragedii... Cele mai mari promisiuni...

Unul din cele mai mari pericole ale zilelor noastre este desensiblizarea. Nicicând oamenii nu au fost bombardaţi cu o aşa rapiditate, şi cu un asemenea aflux de ştiri, care mai de care mai proaste şi mai triste. Moartea, dezastrul, şi păcatul apar în fiecare zi în casele noastre, fie prin ziare, internet, sau televizor, deşi ne-ar fi şi prea de ajuns cu cât cunoaştem din realitatea imediat înconjurătoare. Deaceea, de multe ori ni se pare obositor să mai strecurăm ştirile din perspectiva divină, şi să-l întrebăm pe Dumnezeu cu privire la ce vrea să ne-nveţe.
Zilele acestea mi-au atras atenţia trei ştiri. Prima este legată de moartea marelui actor Ştefan Iordache, răpus de o boală necruţătoare. Oare câţi vor rămâne cu gândul lui Dorel Vişan? El spunea că moartea te scapă de toţi duşmanii de pe pământ, dar rămâi cu cel mai puternic: faptele tale. Ca adoua să se refere la cutremurul economic, care a afectat primele cinci companii americane din domeniul financiar, şi implicit lumea întreagă. Au fost afectate bursele, preţul barilului de petrol,etc. Şi totuşi nu finanţele conduc lumea... Iar a treia ştire care mi-a dat de gândit, a fost faptul că fotomodelul britanic Jenny Grant, s-a spânzurat la doar 19 ani. Era cunoscută şi apreciată, era studentă la facultate, avea totul, după cum ar zice mulţi. Şi totuşi nu avea...
M-am oprit doar la aceste evenimente, şi îl intreb pe Domnul,asemenea oamenilor din textul de mai jos: Doamne ce vrei să ne înveţi?



,,Iar În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2 "Credeţi voi", le-a răspuns Isus, "că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?
3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?
5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel." Luca 13

Oamenii aceştia erau impresionaţi de tragediile vremii lor. Galileenii erau proverbiali pentru lipsa lor de interes în ce priveşte trăirea spirituală. Şi probabil că oamenii aceştia se gândeau că acest eveniment are de-a face cu judecata divină. Iisus nu neagă aceasta. Însă mută accentul din lumea materială în cea spirituală. ,,O, cât de impresioaţi sunteţi de tragediile fizice, şi cât de reci sunteţi în faţa tragediilor spirituale.” Dacă ne arde casa, sau dacă sunt inundaţii folosim numărul de urgenţă, şi pompierii se alarmează, puntru a ne salva. S-au înfiinţat unitaţi de pompieri, se cheltuiesc bani pentru salvarea de necazurile lumii materiale. Dacă avem un accident, sunt alarmate poliţia, salvarea, sau Smurd ul(cei cu descarcerarea). Sirenele strapung agitaţia zilei, semnalele luminoase străbat prin noapte, pentru a evita atâta cât se poate, tragediile lumii fizice. Însă mai presus de toate acestea, există o tragedie a unei lumi spirituale,acea lume care nu-i permite lui Dumnezeu să troneze. O, dacă fiecare ar fi preocupat de lumea lui spirituală. Dacă fiecare am vedea, că viaţa fără pocăinţă nu-i altceva decât moarte, atunci am trăi adevărata viaţă. Nu ne-am permite să trăim fără Hristos-Mântuirea noastră. Nu ne-am permite să trăim în păcat, in alcool, răzbunare, curvie, pornografie, lăcomie, etc.
Cele mai mari tragedii sunt cele ale lumii spirituale. Dar şi cele mai mari promisiuni vin tot dintr-o astfel de lume... lumea în care tronează Hristos.

RoMisCon- Conferinţă de misiune la Baia Mare

Conferinta de misiune RoMisCon – editia a X-ea se va tine la Biserica Maranata din BAIA MARE

Data: 25 - 28 septembrie 2008

Invitati:

Cameron Wilson (SUA),

Doru Cardei (Republica Moldova),

Safia Mirza (India),

George Gavrus (Romania),

si altii…


Ce face Asociatia Penticostala de Misiune Externa? [APME]

Recrutează şi trimite misionari în alte ţări.
Organizează călătorii de misiune pe termen scurt şi mediu.
Oferă asistenţă bisericilor în alcătuirea unui plan propriu de misiune (proiecte de misiune, organizarea comitetelor de misiune, echipelor de rugăciune, conferinţelor de misiune, bugete de misiune etc.)
Elaborează proiecte de susţinere financiară a misionarilor,
Sprijină asocierea bisericilor în vederea susţinerii misionarilor şi a unor proiecte comune de misiune.
Reprezintă interesele misionarilor în relaţie cu autorităţile române sau internaţionale.
Oferă asistenţă spirituală şi juridică misionarilor români.
Publică materiale informative despre misiunea mondială.
Organizează conferinţe şi seminarii.
Distribuie înregistrări, cărţi, reviste şi pliante specifice misiunii,
Colaborează cu misionari din alte ţări şi cu alte organizaţii misionare.

Spune si altora despre aceasta conferinta si vino impreuna cu alti tineri din biseirica sau din grupul tau. Asteptarea s-a sfarsit. Este sansa ta sa te implici activ in implinirea Marii Trimiteri.

Detalii suplimentare gasiti pe http://www.apme.ro/

Filosofia teroriştilor de la 11 septembrie

Am auzit acum câteva zile, despre mărturia instructorului de la care teroriştii au luat lecţii de zbor. Acesta poveşteşte cum aceştia s-au prezentat la el,pentru a-i învăţa tehnica zborului. Ceea ce era ciudat pentru instructor, era faptul că ei au solicitat să fie învăţaţi doar cum se decolează, şi cum se manevrează avionul în aer. Nu i-a interesat cum se aterizează.
Abia după atentat a înţeles totul. Pentru că ei erau dedicaţi cauzei lor, pentru ei nu mai era cale de întoarcere.
Astăzi vorbim tot mai mult despre creştini echilibraţi. Folosim adesea sloganul: trebuie să avem înţelepciune frate!
Dar oare, a fost Avraam echilibrat? Atunci când a părăsit confortul lumii sale, ce echilibrul a mai fost acela? Cum îl poţi numi pe Noe echilibrat, când el construia o arcă pentru nuştiu ce potop, deşi niciodată nu mai plouase până atunci? Dar Ilie? Vi se pare omul acesta, care se ridică împotriva tuturor, un creştin echilibrat? Dar Iisus? Oare ce ar spune creştinii din ziua de azi, dacă Iisus ar activa printre noi?
Dar despre acel bărbat, care a socotit toate lucrurile un gunoi, şi a colindat lumea cu mesajul Evangheliei, ce părere aveţi?
Suntem noi creştinii de astăzi dedicaţi lui Hristos? Ne-ar putea învăţa aceşti terorişti despre dedicare? Urmăm noi, exemplul marilor oameni ai credinţei? Ce părere avem atunci când întâlnim oameni dedicaţi?

Când Mâna lui Dumnezeu este nevăzută

Noi ştim acum , de ce a fost încercat. Luminile s-au stins. Cortina s-a tras, iar pe scena aceea unde s-au perindat dramele este doar tăcere... Însă ecourile istoriei reverberează până la noi.
Ea ne vorbeşte despre un om care avea totul: copii, averi cum nu avea nimeni pe atunci, un nume bun, un comportament moral, dar mai presus de toate omul acela, era slujitorul lui Dumnezeu. ,,Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.”
Dar într-o zi totul se schimbă în viaţa lui Iov. Nici o clipă nu s-a gandit Iov în dimineaţa aceea, la dezastrul care avea să se abată asupra lui, ca un taifun care spulberă totul din calea lui. Lui Iov nu i s-a stricat nici casetofonul, nu a primit nici vestea că de mâine poate să-şi caute servici, nu a avut mici accident de maşină, nu a primit nici vestea că cineva drag din familie ar fi murit, sau că i-a fost jefuită casa în timp ce era dus în concediu. Toate acestea par floare la ureche. Bilantul în urma taifunului a fost: şapte mii de oi arse,trei mii de cămile furate, împreuna cu cinci sute de perechi de boi jefuite, dar cel mai dureros, cu toţi cei zece copii morţi. Câte poate aduce o zi.
Însă nu se sfârşeşte totul aici. O bubă rea îi impânzeşte tot corpul, şi chiar nevasta lui îl îndeamnă să-l blesteme pe Dumnezeu, iar apoi tot coşmarul se va sfârşi prin moarte.
Ce a trăit Iov în toate acestea?
Nu înţelegea de ce toate astea. Iov 16:
,, 12 Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.
13 Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
14 mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărână.
16 Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
17 Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.”
Nu avea nici o vină. În toţi aceşti ani fusese apărătorul celor ce nu aveau pe nimeni, fusese mână celui ce nu avea mână, picior celui fără de picior, îl slujise pe Dumnezeu, iar acum este zdrobit ca un strugure în teasc, scuturat ca un cuib, vânat ca un animal fără scăpare, şi frânt ca un vreasc. Dureros era faptul că el, cel care îl slujise pe Domnul, era acum de batjocura prietenilor săi. Însă mai dureros decât toate acestea: Dumnezeu tace. Mâna lui este nevăzută.
,,21 Trage-Ţi mâna de pe mine, şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!
23 Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.
24 Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?
25 Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?” (cap. 13)
Doar două remarci. Iov spune: ,,Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ.” Iov ştie... Ştie că nu are doar un Dumnezeu la timpul trecut, sau doar la viitor, Ci ştie că Dumnezeu ESTE. În singurătatea lui ştie că Dumnezeu ESTE acolo. Iar adoua remarca, este că Iov înţelege la urmă, că Dumnezeu ştie ce face.
2 "Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale". -
3 "Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - "Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep." -
4 "Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
5 "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă”
Cortina este trasă, iar luminile s-au stins. Scena este goală. Dar ecourile se mai aud. Niciodată nu eşti singur şi fără scop în încercarea ta. Pentru că Dumnezeu ştie ce face!

Genetica, divorţul, şi Paul Negruţ

Un articol citit recent, în Evenimentul Zilei, mi-a atras atenţia. Aici ni se spune despre o echipă de cercetători suedezi care au decoperit la 40% dintre bărbaţi o genă a infidelităţii. Această genă îi face să fie mai detaşaţi de soţiile lor, şi să se plângă de faptul că întâmpină dificultăţi în căsătorie. Astfel că în urma descoperirii se vor putea demara cercetări pentru producerea de medicamente care să remedieze gena respectivă.Totuşi atât cercetătorii, cât şi autorul articolului recunosc că ,, structura genetică nu este decât unul dintr-o pleiadă de factori care contribuie la formarea comportamentului conjugal, chiar dacă ea joacă un rol puternic. Cu alte cuvinte, dacă educaţia, istoria familială, religia şi cultura unui bărbat stau la o masă de conferinţe la care se determină atitudinea lui faţă de fidelitatea conjugală şi monogamie, genele tind să „stea în capul mesei”.
De asemenea, un alt studiu realizat de o echipă de la spitalul St.Thomas, din Londra, arată că 40% din cauzele infidelităţii feminine sunt genetice.
O... genetica asta... cum ne scapă de responsabilitatea acţiunilor noastre. Curvarii nu mai sunt curvari, homosexualii nu mai sunt homosexuali, beţivii nu mai sunt beţivi, criminalii nu mai sunt criminali, ci doar predispuşi genetic.
Citind acest articol, mi-am adus aminte de experienţa relatată de pastorul Paul Negruţ într-una din cărţile sale. El povesteşte cum pe vremea când era parte a unui program de studiu în Anglia, afost invitat de către cei de la BBC, canalul 2, la un program de religie şi ştiinţă. Aici participa un genetician, care avea misiunea să convingă un teolog dintr-o ţară aflată în curs de dezvoltare, că homoxesualismul este corect din punctul de vedere al ştiinţei şi că trebuie acceptat şi de Biserică. Într-o primă fază, Paul Negruţ îi arată perspectiva biblică, dar presiunuile ca el să facă parte din acest program, nu încetează. Astfel că într-un restaurant din Londra, Dr. Negruţ ripostează neaşteptat: ,, În timp ce vorbeaţi dumneavoastră tocmai mi-am verificat codul genetic şi am descoperit în mine o genă criminală care s-a activat în timp ce vorbeaţi. Gena această îmi spune să vă termin pe loc. Duhul lui Dumnezeu îmi spune că roada Duhului este înfrânarea. Acum am de ales: să mă duc împotriva naturii mele şi să vă termin pe loc, iar apoi să merg în faţa camerelor la televiziune şi să spun că nu am făcut nimic altceva decât că m-am comportat normal, în acord cu zestrea mea genetică. Ce sfat îmi daţi?”
Oooo, Paul... şi meciul a luat sfârşit.
Iată că Biblia ne arată cauza pentru care se destramă căsătoriile, şi deasemenea şi remediul. Ieremia 17:9 "Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască”, iar pentru că nu se lasă găsiţi de Dumnezeu, oamenii se depravează pe zi ce trece: ,, S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. 24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri (Romani cap. 1).

Remediul acestei inimi este Iisus Hristos, care o poate tranforma şi naşte din nou prin Duhul şi prin Cuvântul său. Iar o familie nu poate rămânea în picioare decât printr-o relaţie personală cu Hristos.
O famile va dăinui dacă este zidită de Dumnezeu. Iar temelia şi stânca ei, este Cel care şi-a dat viaţa pentru mântuirea lor.
Dacă fiecare şi-ar întemeia casa pe această Stâncă, explicţiile aceastea genetice ar fi privite ca un câlţ, si ca o pierdere de vreme... Şi am fi cu adevărat fericiţi...

Când Mâna lui Dumnezeu cauzează pierderi adânci

„... Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, şi a fost grav bolnav.”


Biblia ne arată mai multe cauze în urma cărora noi suferim pierderi adânci. Este nebiblic să etichetam orice pierdere, ca fiind o consecinţă a păcatului, dând ca exemplu cazul lui David.
Ce vreau să învăţăm însă, este modul în care David s-a raportat la Mâna lui Dumnezeu, atunci când aceasta i-a cauzat pierderi adânci.
,, David a bă gat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei, şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: ,, A murit copilul?” Şi ei au răspuns: ,, A murit.”
Slujitorii evitaseră să- l anunţe despre tragedie, deoarece credeau că răspunsul său în urma aflării veştii, va fi şi mai dramatic decât atunci când copilul nou născut se zbătea între viaţă şi moarte.
David face ceva surprinzător. Se spală, se unge, şi îşi schimbă hainele.
O profesoară era întristată de moartea unui elev de-al ei. Şi la înmormântarea lui, ea a întrebat indignată: ,, Cum de pot să mănânce oamenii când cineva drag lor a murit.” Iar răspusul a venit revelator şi dureros: ,, Pentru că viaţa merge înainte.”
Cât de bine cunoştea David inima lui Dumnezeu. A ştiut că există acel mister prin care Judecata şi Iubirea Divină se împletesc, iar postul, lacrimile şi căinţa ar putea aduce miracolul aşteptat. Dar dacă miracolul n-a venit, viaţa totuşi... merge înainte.
Primul pas este acela de a nu uita binecuvântările lui Dumnezeu. Iar el era un om binecuvântat: ,, Te-am făcut stăpân peste casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău, şi ţi am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat.” Chiar dacă sufletul se frânge asemenea unui stejar lovit de trăznet, chiar dacă norii sunt singura realitate pe care o văd acum pe cerul vieţii mele, totuşi viaţa merge înainte.
Al doilea pas l-a făcut prin faptul că nu şi-a neglijat datoriile zilnice. Atât de mulţi oameni se retrag în durerea lor, renunţând la părtăşia cu alţii, la îndatoririle zilnice, la planurile de viitor, la absolut tot. Viaţa mergea înainte, iar David a început să bifeze punctele din agendă.
Pentru ca cel mai eliberator pas, să fie pasul al treilea. David a mers să se închine. În închinare simţi că nu eşti singur. Nu eşti doar tu, şi durerea ta. Cineva stă alături de tine. Există un Dumnezeu Bun şi Suveran. Deci, viaţa merge înainte...chiar şi atunci când Mâna lui Dumnezeu cauzează pierderi adânci.

Conferinţă de tineret

Tinerii Bisericii ,, Betel” din Târgu Lăpuş vă invită sâmbătă 13 septembrie să luaţi parte la o conferinţă de tineret,pentru a ne bucura împreună în laudă şi închinare, învăţătură biblică specifică nevoilor noastre, dar şi în părtăşie frăţească. Prima sesiune are tema: Tinerii şi relaţia cu părinţii (orele 10-12.30), iar a doua sesiune: Tinerii şi căsătoria (orele 17-17.30). Vorbitorul principal este fratele Petrică Vrăbioru din Suceava, iar la timpul de laudă şi închinare Grupul Făclia din Baia Mare.

Când Mâna lui Dumnezeu întârzie ( partea a doua)

Una din acele situaţii când nu recunoaştem Mâna lui Dumnezeu, este prezentată în Ioan cap.11. Astfel că :
v. 1- 3 Ni se arată că unul din prietenii lui Iisus este lovit de boală. Surorile lui aleg soluţia corectă rugându-l pe Domnul să vină în casa lor.
v.4- 8 Deoarece, Domnul Iisus ,,a mai zăbovit două zile în locul în care era”, Lazăr a murit.
Câte vise nu s-au stins, câte lacrimi n-au curs?
v.20-21 Dar dezamăgirea cea mai mare rămânea: ,, Iisus n-a fost aici. A lipsit când aveam cea mai mare nevoie de El. Şi dacă nu l-am fi chemat. Dacă ai fi fost aici...”
Nimeni n-a înţeles că atunci când Mâna lui Dumnezeu întârzie, aceasta se face pentru ca Dumnezeu să-şi arate o Slavă, şi o Binecuvântare mai mare.
Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."
Isus i-a zis: "Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"
De câte ori nu te-ai găsit în situaţia surorilor lui Lazăr? Te-ai rugat, ai plâns, ai rămas credincios/credincioasă, dar Iisus n-a venit. Mâna lui a întârziat pentru tine. Şi ai auzit aceeaşi şoaptă pe care o auzim cu toţii: ,, totul s-a sfârşit. Iisus nu va mai veni niciodată.”
Tineri care-şi văd întârziate planurile de viitor, slujitori care nu văd rezultete în lucrare, bolnavi de ani de zile, soţi/soţii, care se roagă pentru partenerii lor nemântuiţi, părinţi care sunt dezamăgiţi de copiii lor,oameni nedreptăţiţi, toţi asteaptă Mâna lui Dumnezeu.
Vom păstra oare, imaginea unui Iisus Suveran şi Înţelept în zilele, sau anii aşteptării noastre? Vom avea credinţa care-i permite Domnului să învie tot ce-i mort din viaţa noastră? Mai credem Romani 8:33?
Înr-una din meditaţiile lui, Max Lucado mulţumea părinţilor pentru modul în care aceştia s-au purtat cu el în timpul adolescenţei sale. Plecat la depărtare de ei pentru a face bani, el le-a scris că munca în construcţii este atât de dură, căldurile sunt mari. Vroia să se întoarcă. Însă părinţii i-au spus că nu-l vor primi până nu-şi va duce misiunea la bunsfârşit. Acela a fost momentul maturizării unuia din cei mai iubiţi pastori ai Americii.

M-am însurat!

O zi însorită de 18 mai. A fost ziua pe care eu şi Mariana am cerut-o de la Domnul, chiar înainte de a ne cunoaşte unul pe altul. Şi iată, ca ziua nunţii noastre a venit... Nu putem uita că Dumnezeu ne-a dat o nuntă cu mult soare. Astfel că adunarea s-a făcut la ora 13. Fratele Viorel Nechita a slujit cu bucurie, printr-o scurta ceremonie, în care s-au rostit câteva cuvinte, şi s-a invocat Numele Domnului peste întreaga lucrare. Mi-a cerut să spun câteva cuvinte la despărţire, dar eram prea emoţionat ca să mai spun ceva. Împreună cu alaiul am pornit spre Răzoare. După întâlnirea cu Mireasa, am plecat la starea civilă înconjuraţi de alai, spus mult aşteptatul DA. Intrarea în Biserică a fost mult mai emoţionantă decât am crezut, mai ales că nu-mi mai ieşeau paşii din cauza rochiei... În rest, a ieşit o zi amestecată cu stres, emoţii, predici, cântări, poezii, dar mai ales cu multă dragoste din partea nuntaşilor, şi în special din partea unora care s-au sacrificat ca lucrurile să iasă bine. Tuturor le mulţumim din inimă pentru fiecare gest...

Când nu înţelegem Mâna lui Dumnezeu...

,, Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.”

Relaţia noastră cu Dumnezeu este explicată de Scriptură, poate cel mai reuşit, prin relaţia dintre un copil şi tatăl său. Fiecare dintre noi ştim ce înseamnă un TATĂ. Am crescut cu atingerea mâinii lui, am fost luaţi în braţe, am trecut strada de mânuţă, fără să ne pese de forfota din jur, şi ne-am simţit în siguranţă, într-o lume pe care o înţelegem acum, ca atât de nesigură. Mâninile lui au muncit din zori până-n seară pentru ca să ne fie bine. Însă uneori am simţit disciplinarea mâinii părintelui nostru.James Dobson redă o povestire emoţionantă, despre un eveniment care a avut loc în familia sa.A fost chemat de către soţia lui să vină la medic,deoarece aceasta nu reuşea să-l ţină imobilizat pe masa de operaţie a doctorului pe fiul lor Ryan ,în vârstă de trei ani şi jumătate pe atunci.James Dobson spune că a fost unul dintre cele mai dificile momente din viaţa sa de părinte.Fiul lui îl putea privi printr-o oglindă şi îl implora să-l elibereze.Însă, cel mai marcat a fost de ochii albaştri ai micuţului,care parcă îi spuneau: ,,tăticule, de ce te porţi aşa cu mine?Am crezut că mă iubeşti!Nu te-am crezut în stare de aşa ceva!Cum ai putut să-mi faci una ca asta?Te rog, te rog,opreşte-te!”
De multe ori trăim şi noi această dramă în relaţia noastră cu Dumnezeu. Nu-I recunoaştem mâna, şi ne este greu să-i înţelegem planurile.(Va urma)