Ce nu au realizat diplomaţii, au făcut rugăciunile unui bărbat credincios

Trăim într-o lume când credinţa în intervenţia Divină pare tot mai zdruncinată, iar oamenirea se dă de ceasul morţii în a-şi rezolva problemele de una singură. Pentru mulţi creştini rugăciunea reprezintă doar un ritual, iar alţii se roagă doar la Biserică, să nu mai vorbim de faptul că în viaţa multora dintre noi descurajarea roade ca un vierme slujirea noastră prin rugăciune. Şi totuşi... minunile există, şi cred că ar trebui să ne amintim în vremuri ca şi acestea, atâtea răspunsuri date de Dumnezeu rugăciunilor noastre.
O astfel de mărturie este prezentată de John Ortberg într-una din cărţile sale. Aici ni se poveşteşte cum un pastor din Washington, pe nume Doug, i-a explicat unui ucenic de-al său -un agent de asigurări, faptul că versetul : ,, Orice veţi cere în Numele meu, veţi primi” este adevărat. Şi i-a explicat că acest verset trebuie înţeles în contextul biblic despre rugăciune.
- Grozav! Trebuie să încep să mă rog pentru ceva, spuse Doug. Cred că mă voi ruga pentru Africa!
- E o ţintă prea generală, veni răspunsul pastorului. De ce nu restrângi ţinta la o singură ţară?
- În regulă, mă voi ruga pentru Kenia.

Dacă timp de şase luni nu se întâmpla nimic în urma rugăciunii zilnice, pastorul îi va da 500$, iar dacă se va întâmpla, Doug va trebui să scoată din buzunar 500$.

Multă vreme nu s-a întâmplat nimic, Doug nici nu cunoştea pe nimeni din Kenia, nici nu fusese nicodată acolo. La un moment dat a fost invitat la o petrecere în Washington. Seara plictisitoare a fost salvată de faptul că a cunoscut o doamnă din Kenia. A invadat-a cu întrebări. Pâna la urmă- doamna care era şi directoarea unui orfelinat din Kenia, l-a invitat în ţara pentru care el se ruga.

După ce s-a întors, a scris mai multor firme de medicamente din ţară, despre faptul că în fiecare an aruncau cantităţi immense de materiale şi medicamente care nu se vindeau, invitându-le să le trimită orfelinatului din Kenia. Orfelinatul a primit materiale medicale şi medicamente în valoare de peste un milion de dolari.

Uimită şi recunoscătoare, doamna l-a invitat pe Doug la o petrecere pe care conducerea orfelinatului vroia să o dea în cinstea lui. Fiind cel mai mare orfelinat din ţară a venit şi preşedintele Keniei. Acesta l-a invitat la o plimbare cu maşina. În timp ce treceau Bob a întrebat despre deţinuţii aflaţi acolo. Preşedintele i-a răspuns că în acea închisoare se află deţinuţi politici. Replica lui Bob pe cât de simplă, pe-atât de tranşantă: ,, Asta nu e o idée prea bună. Ar trebui să-I eliberaţi.”
Bob a plecat spre casă, iar după un timp primeşte un telefon de la Departamentul de Stat al Statelor Unite. Este întrebat dacă a fost în Kenia, şi răspunde afirmativ, i se cere să-I spună ce îi spusese preşedintelui despre deţinuţii respectivi, iar la urmă lămuririle i-au venit uluitor. Comunitatea internaţională încerca de mulţi ani pe diverse canale diplomatice să îi elibereze pe aceşti deţinuţi, iar la simpla remarcă a lui Doug, deţinuţii din Kenia fuseseră eliberaţi.
După câteva luni Preşedintele Keniei l-a chemat înapoi în Kenia, deoarece trebuia sa facă nişte remanieri în guvern, iar Doug era rugat să-l susţină in rugăciune, pentruca alegerile pe care le va face să fie înţelepte.
Iată puterea rugăciunii. O rugăciune a unei inimi sincere în faţa unui Dumnezeu Suveran, şi Credincios fiecărei promisiuni declarate în Cuvântul Său.
Apropo, sunt convins că nici Doug nu s-a supărat pentru cei cinci sute de verzişori, care au zburat în buzunarul pastorului…