Ce nu au realizat diplomaţii, au făcut rugăciunile unui bărbat credincios

Trăim într-o lume când credinţa în intervenţia Divină pare tot mai zdruncinată, iar oamenirea se dă de ceasul morţii în a-şi rezolva problemele de una singură. Pentru mulţi creştini rugăciunea reprezintă doar un ritual, iar alţii se roagă doar la Biserică, să nu mai vorbim de faptul că în viaţa multora dintre noi descurajarea roade ca un vierme slujirea noastră prin rugăciune. Şi totuşi... minunile există, şi cred că ar trebui să ne amintim în vremuri ca şi acestea, atâtea răspunsuri date de Dumnezeu rugăciunilor noastre.
O astfel de mărturie este prezentată de John Ortberg într-una din cărţile sale. Aici ni se poveşteşte cum un pastor din Washington, pe nume Doug, i-a explicat unui ucenic de-al său -un agent de asigurări, faptul că versetul : ,, Orice veţi cere în Numele meu, veţi primi” este adevărat. Şi i-a explicat că acest verset trebuie înţeles în contextul biblic despre rugăciune.
- Grozav! Trebuie să încep să mă rog pentru ceva, spuse Doug. Cred că mă voi ruga pentru Africa!
- E o ţintă prea generală, veni răspunsul pastorului. De ce nu restrângi ţinta la o singură ţară?
- În regulă, mă voi ruga pentru Kenia.

Dacă timp de şase luni nu se întâmpla nimic în urma rugăciunii zilnice, pastorul îi va da 500$, iar dacă se va întâmpla, Doug va trebui să scoată din buzunar 500$.

Multă vreme nu s-a întâmplat nimic, Doug nici nu cunoştea pe nimeni din Kenia, nici nu fusese nicodată acolo. La un moment dat a fost invitat la o petrecere în Washington. Seara plictisitoare a fost salvată de faptul că a cunoscut o doamnă din Kenia. A invadat-a cu întrebări. Pâna la urmă- doamna care era şi directoarea unui orfelinat din Kenia, l-a invitat în ţara pentru care el se ruga.

După ce s-a întors, a scris mai multor firme de medicamente din ţară, despre faptul că în fiecare an aruncau cantităţi immense de materiale şi medicamente care nu se vindeau, invitându-le să le trimită orfelinatului din Kenia. Orfelinatul a primit materiale medicale şi medicamente în valoare de peste un milion de dolari.

Uimită şi recunoscătoare, doamna l-a invitat pe Doug la o petrecere pe care conducerea orfelinatului vroia să o dea în cinstea lui. Fiind cel mai mare orfelinat din ţară a venit şi preşedintele Keniei. Acesta l-a invitat la o plimbare cu maşina. În timp ce treceau Bob a întrebat despre deţinuţii aflaţi acolo. Preşedintele i-a răspuns că în acea închisoare se află deţinuţi politici. Replica lui Bob pe cât de simplă, pe-atât de tranşantă: ,, Asta nu e o idée prea bună. Ar trebui să-I eliberaţi.”
Bob a plecat spre casă, iar după un timp primeşte un telefon de la Departamentul de Stat al Statelor Unite. Este întrebat dacă a fost în Kenia, şi răspunde afirmativ, i se cere să-I spună ce îi spusese preşedintelui despre deţinuţii respectivi, iar la urmă lămuririle i-au venit uluitor. Comunitatea internaţională încerca de mulţi ani pe diverse canale diplomatice să îi elibereze pe aceşti deţinuţi, iar la simpla remarcă a lui Doug, deţinuţii din Kenia fuseseră eliberaţi.
După câteva luni Preşedintele Keniei l-a chemat înapoi în Kenia, deoarece trebuia sa facă nişte remanieri în guvern, iar Doug era rugat să-l susţină in rugăciune, pentruca alegerile pe care le va face să fie înţelepte.
Iată puterea rugăciunii. O rugăciune a unei inimi sincere în faţa unui Dumnezeu Suveran, şi Credincios fiecărei promisiuni declarate în Cuvântul Său.
Apropo, sunt convins că nici Doug nu s-a supărat pentru cei cinci sute de verzişori, care au zburat în buzunarul pastorului…

Invitaţie la Conferinţă de tineret

Tinerii Bisericii Penticostale ,,Betel” din Târgu Lăpuş, vă invită la conferinta de tineret care va avea loc, sâmbată 25 octombrie, orele 10-12.30, 15-17. Invitat este fratele Costică Rodilă ( SUA), un lucrător cu experienţă in lucrarea cu tinerii. Vă aşteptam cu drag!

ITP a trecut ultimul hop

In 30 septembrie Camera Deputatilor a votat proiectul de lege care privea acreditarea Institutului Penticostal Bucuresti. Eforturile titanice ale unor oameni inimosi, si dedicati lucrarii lui Dumnezeu din domeniul academic, mai aveau de trecut inca un hop. Votul presedintelui. Luni, 20 octombrie, preşedintele României, Traian Băsescu, a promulgat Legea 564/2007, privind înfiinţarea Institutului Teologic Penticostal din municipiul Bucureşti.Mai urmeaza publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, dar aceasta este confirmarea legala a deciziilor care au fost deja luate de catre Forurile acreditate ale statului.

A fost un succes castigat cu sudoare , si o batalie de uzura. Iata ca Dumnezeu a dat biruinta, aratandu-si inca o data credinciosia Lui.

Atatea generatii de studenti au visat, ca vor spune: suntem acreditati. Tanjeau dupa reducerea de 50% de la transportul public, si pentru reducerea de la CFR, dar mai presus de toate, era dorinta de a da licenta cu ai ,, nostrii". Nu pentru ca vor fi mai putin exigenti, ci pentru ca studentii vor fi tratati cu demnitate.Deasemenea, era dorinta de a fi recunoscuta munca academica, a unei institutii care s-a luptat pentru ridicarea standardelor educationale.

Ca unul dintre cei care am visat o astfel de zi, dar n-am prins-o, ma bucur totusi pentru studentii care vor beneficia de acreditare, si ma bucur in mod special, pentru succesul cadrelor universitare de la ITP.

Felicitari, si succes in activitate!

Marturii ale primilor crestini cu privire la moartea Lui Iisus

Ignatiu Teoforul(aprox.50-115d.Hr.), episcopul Antiohiei- care a fost martirizat pentru credinta sa in Hristos, se confrunta si el in calitate de slujitor al Bisericii cu aceste acuze, cum ca Hristos ar fi murit doar in aparenta, iar in epistola sa catre credinciosii din Smirna, afirma urmatoarele: ,, Pe timpul lui Irod si a lui Pilat din Pont a fost pironit cu adevarat pentru noi cu trupul, din al carui fruct suntem noi din patima Lui cea de Dumnezeu fericita… El a patimit toate acestea ca sa ne mantuim. A patimit cu adevarat, si a inviat cu adevarat, nu cum spun unii credinciosi ca a patimit in aparenta, ei existand in aparenta, si precum si gandesc, asa li se va intampla, pentru ca sunt fantome si draci.” Iata ce inversunat si ce inflexibil este episcopul cu privire la faptul ca moartea lui Hristos a fost una reala din punct de vedere istoric.

Policarp-Episcopul Smirnei lauda credinta filipenilor, in ,,Hristos care a suferit pentru pacatele noastre, mergand pana la moarte…” Acest Parinte Apostolic nu concepea nici el, credinta adevarata, fara a crede in relatarile apostolilor, si in marturisirea lor.

Tertulian(cca.160-220) din cartagina, nordul Africii spune:,, Dar evreii erau atat de exasperati de invatatura Lui… incat pana la urma L-au adus inaintea lui Pilat din Pont, in acelasi timp guvernator roman al Siriei, si prin violenta strigatelor lor impotriva lui, I-a intors acestuia o sentinta dandu-L in mainile lor sa fie rastignit”.

Fiecare crede ce vrea, asa ne-a creat Dumnezeu cu posibilitatea de-a alege, insa Adevarul lui Dumnezeu ramane Adevar, iar pentru acest adevar, milioane de crestini si-au dat viata de-a lungul secolelor.

(Marurii care cer un verdict- Josh Mc Dowell; Iisus din Nazaret-Jacques Schlosser; Pledoarie
pentru Cristos-Lee Strobell; Relatie prin Cuvant-Josh McDowell&Thomas William; Scrierile Parintilor Apostolici-Traducere Pr. D. Fecioru)

Marturii ale istoriei antice cu privire la moartea lui Hristos

Tacitus, un istoric roman din primul secol vorbeste in Anale 15:44 despre rastignirea lui Hristos,
explicand ce s-a intamplat in marele incendiu al Romei:,, Asadar, pentru a curma zvonurile, Nero i-a invinuit pe nedrept si i-a supus la cele mai cumplite torturi pe cei numiti crestini de populatie, oameni care erau intampinati cu ura pentru grozaviile lor. Cristus, de unde li se trage si numele, a suferit pedeapsa suprema in timpul domniei lui Tiberiu din porunca unuia dintre proocuratorii nostril, Pilat din Pont…” http://en.wikipedia.org/wiki/Tacitus_on_Jesus

In anul 1961, doi arheologi italieni au scos la suprafata o inscriptie Latina care facea referire la guvernatorul roman.

Iosefus Flavius atesta si el moartea lui Iisus, in Antichitati 18.3.3: ,,Cam in timpul acela, Iisus, un om intelept, daca il putem numi o; pentru ca El era un facator de lucruri minunate, un astfel de invatator, incat oamenii primeau adevarul cu placere; a atras la El multi evrei cat si multi dintre greci. Acest om era Hristosul. Si atunci cand Pilat, pe baza acuzatiilor conducatorilor nostrii, l au condamnat la cruce, cei care L-au iubit nu L-au parasit, deoarece El le-a aparut viu a treia zi; profetii divini vorbisera despre aceste lucruri, si despre mii de alte lucruri minunate cu privire la El…” Acest text se afla redat atat in editia Loeb a lucrarilor lui, cat si intr-un text citat de Eusebiu in al patrulea secol. Trebuie spus ca Iosefus nu simpatiza cu crestinii, si ca acest evreu scria in asa fel incat sa placa romanilor, ceea ce ne da dreptul sa credem –ca nu ar fi inclus aceasta relatare daca nu era adevarata.

Thallus (a scris in jurul anului 52 d. Hr.) este citat de Iulius Africanul in descrierea cutremurului care a urmat rastignirii lui Hristos: ,, Un intuneric cu totul infricosator s-a lasat peste intreaga lume, un cutremur a despicat pietrele si multe alte locuri din Iudea si din alte parti au fost devastate.” http://www.christian-thinktank.com/jrthal.html

Lucian din Samosata a fost un scritor grec din secolul al doilea, care nu i-a simpatizat nici el pe crestini. El spune: ,, intemeitorul Legii lor i-a facut pe toti sa creada ca sunt frati din clipa convertirii lor, sa nege zeii Greciei si sa-l venereze pe inteleptul cel rastignit, si sa traiasca dupa legile lui.”

In istorie nu este important daca evenimentul despre care studiez, il consider sau nu valid, imi confirma sau nu prejudecatile, sau informatiile mele, imi convine sau nu imi convine, il consider posibil sau imposibil. Istoricii spun ca trebuie sa ai o singura intrebare in minte: s-a intamplat, sau nu s-a imtamplat?

(Marurii care cer un verdict- Josh Mc Dowell; Iisus din Nazaret-Jacques Schlosser; Pledoarie pentru Cristos-Lee Strobell; Relatie prin Cuvant-Josh McDowell&Thomas William)

Dialog cu M.B.

Micheline Bealieu:
vreti sa va spun ce ma tine pe mine?

in momentul cind,chiar daca am uitat ca Iisus m-a vindecat si eu am uitat sa multumesc,si,sa zicem ca ar veni vremea dulcica din Biblie(care va place foarte mult)-vremea judecatii lui Iisus,eu prefer sa fie rastignit baraba,PENTRU CA E HOT.

Deci,Iisus RAMINE VIU,si eu pot sa-L vad mereu si sa-l ascult mereu,fara sa am in fiinta mea pata uciderii.
Nu aveti nimic impotriva,nici nu puteti avea,e mintea mea si hotarasc ce poftesc cu ea.Daca eu hotarasc asta,nu se supara Dumnezeu.E ok atunci.
Are destula putere ca sa nu fie “necesara” uciderea Lui;se si stie ca spiritul domina materia,deci,din educatie,se pot regla conturile cu satana,fara sa fie nevoie de moarte.

De altfel,mie,nestiutoarea,mi-a dat Dumnezeu un singur talant pe lume-pe Iisus.Nu vreau sa-l ingrop in pamint.

PS
In acest teritoriu nu se poate intra decit acceptind varianta aceasta nebuneasca,sa te impotrivesti mortii lui Dumnezeu.Poti sa vezi,sa auzi,dar nu poti intra.Adica nu poti simti.

Sorin:
Tu poti sa gandesti ce vrei cu mintea ta, insa atunci il ignori pe Dumnezeu, care vrea ca mintea noastra sa acepte invataturile lui, si sa fie curatita, si indrumata de aceste invataturi. Iata ce spune Dumnezeu despre mintea omului care nu s a intors la Hristos, pentru a primi nasterea din nou-care aduce o innoire divina a mintii si a inimii: ,,având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.” (Efeseni 4:18)“Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.”(Tit 1:15)Dumnezeu judeca nascocirile desarte ale mintii care nu primeste revelatia data de El: ,,fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”Solutia draga Micheline este sa faci ce a facut Nebucadnetar:,,După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.” Domnul sa te ajute!

M.B.
Sorin de ce zici tu ca am lipsuri in a gasi solutii?-pentru ca asa ma vezi tu???-spune-mi,mai bine,cu ce nu esti tu de acord-spune-mi,tu,logic,unde i-am gresit lui Dumnezeu?Ca nu vreau sa-i ucid fiul si ca-L las pe El sa reconsidere situatia?Unde?Spune,altfel “portretul” pe care mi l-ai facut ti se trece in cont.-toata biblia vorbeste despre o perioada in care satana se dadea sef-perioada in care noi trebuia sa facem slalom printre adevar si minciuna.Un fel de care pe care.Si daca sinteti convinsi de o minciunica,ce-ati face?

S. Micheline, eu ti am raspuns doar la o afirmatie: ,Nu aveti nimic impotriva,nici nu puteti avea,e mintea mea si hotarasc ce poftesc cu ea.Daca eu hotarasc asta,nu se supara Dumnezeu.E ok atunci.” Si ideea mea era ca daca tot gandesti, ar fi bine sa gandesti ceea ce gandeste si Cuvantul lui Dumnezeu. Pana la ati raspunde la alte intrebari, as vrea sa stiu daca tu crezi ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, prin care El ni se reveleaza in mod special, aratandu ne modul in care putem fi intr o relatie mantuitoare cu El?

Acest dialog s-a petrecut pe http://www.pasi.ro/. Intr-adevar este greu sa vorbesti cu cei ce nu cred Biblia, deoarece fara a-i jigni, dar la foc automat scot greseli dupa greseli. Asa ca raman o serie de afirmatii neexplicate. Nu stiu sinceritatea celor care intra in dialoguri pe site uri, si nici scopurile lor. Nu stiu nici despre M.B cat este de sincera in cautarea adevarului, dar m-am hotarat sa ii dedic cateva articole cu privire la realitatea Crucii, atat din punct de vedere istoric, cat si biblic.
O sa inchei aceasta postare printr-un exemplu graitor din Esentialul crestinismului:Un tanar care incepuse sa lucreze in capitala, a venit la John Stott si i-a spus ca nu se mai ducea la Biserica, nu mai rostea Crezul fara sa aiva sentimentul ca este ipocrit, deoarece nu il mai credea. La urma il intreaba: ,, Daca as putea sa ti dau raspuns la toate problemele tale, dandu-ti deplina satisfactie intelectuala, ti-ai schimba felul de viata? A zambit si a rosit: adevarata lui problema era morala nu intelectuala.

MAI BATE AZI UN CUI LA CORABIE...

Picaturi mari de sudoare, se prelingeau usor pe fata lui. Era o zi torida. Imbracat in haine de lucru, cu schita in mana, parea ca, nimic din ce se petrece in jurul lui nu poate sa-l abata de la telul sau. Avea un proiect important de realizat. Nu-i mai auzea nici macar pe vecini, carea zi de zi se mirau si se intrebau, ce-i veni!?!Oameni din departari au venit sa vada "minunea". Soapte, voci intreabatoare, rasete pline de batjocura, glasuri descurajatoare, nu puteau sa-l opreasca din lucrul lui. Dumnezeu, i-a incredintat o misiune. I-a cerut sa pregateasca o corabie imensa, si asta era tot ce conta pentru el. Nu ploase niciodata pana atunci. Insa, nu-si punea nici macar o clipa problema, cum, unde, o va folosi. Totusi, el, zi de zi mai batea un cui, si mai adauga o scandura la corabie. Chemarea pe care Dumnezeu i-o facuse, de a fi unealta prin care sa fie salvata omenirea, era cel mai important lucru pentru el, si nimic si nimeni nu putea sa-i distraga atentia de la pregatirea ce o avea de facut. Era greu pentru cei din jur sa inteleaga cum timp de 120 de ani, el zi de zi parca tot mai neobosit, continua sa creada in ceea ce Dumnezeu i-a spus; corabia il va salva pe el si familia lui, dar si pe animalele ce vor intra in ea, de potopul ce urma sa vina. Un mesaj de la Dumnezeu atat de clar, de direct, si totusi pentru cei din jur imposibil de crezut.

Poate si tu esti uneori in "pielea" lui Noe. Dumnezeu ti-a facut o chemare speciala. Ti-a vorbit atat de clar despre ea. Ti-a dat abilitatile necesare pentru ea, si, totusi..., portile nu s-au deschis inca pentru tine. Parca sunt mai ferecate ca oricand. Dumnezeu ti-a facut o promisiune, si parca, in loc sa te apropii de implinire, inaintezi mai mult in pustiu. Astepti ca Dumnezeu sa se implice si sa deschida drumul, iar asteptarea ta, ii nedumereste pe cei din jur. Se intreaba de ce nu faci tu ceva, sa te ajuti singur, cumva..., sa accepti usa care se deschide, chiar daca nu e decat o momeala in a-ti tulbura asteptarea.Soapte in jur descurajatoare, glasuri intrebatoare,...Noe, ce faci? Ce astepti ? Cum poti sa crezi? Si totusi mesajul a fost atat de direct, atat de clar..., doar intre tine, si Creator.

Nu e usor sa ramai ferm pe pozitie, cand toate par sa lucreze impotriva ta. Nu e usor sa continui sa crezi, cand parca "soarele" incearca sa usuce stropul de credinta ce-l mai ai. E greu sa pasesti pe valuri, ca Petru, dar el a fost ales ca piatra de temelie. Si chiar si atunci cand a inceput usor sa se scufunde, Isus l-a luat de mana, l-a ridicat. E greu sa ramai surd la dezaprobari, la vorbe rautacioase.Domnul te-a ales pentru ceva special. Vrea sa se foloseasca de tine. De aceea pustiul din viata ta, nu e decat o perioada de pregatire. Nu esti parasit. Nu te-a lasat singur in pustiu. Iti va trimite corbi , ca lui Ilie ca sa te hraneasca, sa ai resurse sa mergi mai departe. A ales singuratatea sa te caleasca, sa te invete sa pasesti prin credinta. Si pas cu pas, uneori mai inceti, mai nesiguri, alteori mai plini de elan, te va conduce, iti va deschide portile si vei intra in promisiunile Lui.

Mai bate azi un cui la corabie, fii neobosit pentru El. Crede. El are timpul Lui, dar cu siguranta ca va duce la indeplinire tot ce ti-a promis, si va fi ferice de tine. ,,Asteptarea celor neprihaniti nu e decat bucurie..."(Proverbe 10:28)

SIMONA GIURGIU

Când eşti ispitit să te retragi în confortul pe care ţi-l aduce obişnuinţa

Obişnuinţa înseamnă a face un lucru fără să-l mai gândeşti. Putem observa peste tot, cum puterea obişnuiţei se răsfrânge în vieţile noastre.
Un frate îi citea surorii sale din clasa I subtitrarea filmului, însă la un momentdat ea a părăsit încăperea, iar el a continuat 10-15 minute să citească cu voce tare. La conferinţe cu slujitorii din conducerea bisericilor, se ridică tot mereu câte unul care spune: dragi fraţi si surori! Dar acolo nici ţipenie de femeie. Şi eu cad deseori în capcanele obişnuinţei. La două săptămâni după căsătorie, am mers în Baia Mare cu un prieten, pentru a-mi cumpăra calculator. Când Nelu mă întreba ceva, răspunsul meu era:,, da dragă.” Când îi explicam ceva, la urmă îl întrebam: ,, înţelegi dragă?” Mi-am cerut scuze în cele din urmă, deoarece reflexul îmi juca feste.Aceasta este putera obişnuinţei.
Când intri în casă, primul lucru pe care-l faci, deschizi calculatorul. În loc să mănânci la masă, îţi duci mâncarea la calculator. Când eşti singur şi trist, din nou calculatorul. Când eşti atacat, fie te retragi în carapacea ta, fie te răzbuni. Când ai pierdut controlul, sticla cu alcool, mancarea, pornografia, violenţa, pot fi volanul cu care virezi pe drumul spre dezastru-un drum departe de cel pe care Dumnezeu îl are pentru tine.
De ce alegem aşa de uşor drumul obişnuinţei? Pentru că firea pământească controlata de Satan, ne dau impresia că suntem în control, iar întronarea propriului eu ne face să urâm să predam acest control lui Dumnezeu. Astfel că pe oamenii din jurul nostru nu-i putem controla, asemenea unor iepuri sălbatici, direcţiile lor sunt aiuritoare lăsându-ne cu sufletul scos. Marea înfuriată a vieţii cu tragediile ei, se revarsă peste ţărmul lumii noastre, iar pierderile din viaţă ne fac să plutim ca o corabie aflată în derivă,şi când viitorul pare sumbru, apelăm la soluţiile omeneşti. Iată ca tastatura o controlăm. Mâncarea, alcoolul, telecomanda, internetul ne dau acea minunată şi iluzorie senzaţie de control.
Nu te retrage în confortul obişnuinţei tale, ci Accepta calea mai grea. Roagă-l pe Iisus sa te duca pe Calea veşniciei.