“M-am hotărât să-l urmez pe Iisus”- a fost scris cu sânge

Unii dintre noi au fost convertiţi în timpul intonarii acestei cântări, alţii au cântat-o atunci când au încheiat Legământ în apa botezului, şi cred ca mulţi o cântăm în momente de cumpănă, înnoindu-ne astfel o hotărâre glorioasă:

/:M-am hotărât să-L urmez pe Iisus:/
M-am hotărât să-L urmez pe Iisus
Şi înapoi, eu nu voi da.


/:Nimic nu mă va clinti pe cale:/
Nimic nu ma va clinti pe cale
Şi înapoi, eu nu voi da.

/:În urmă-i lumea nainte-i Iisus:/
În urmă-i lumea nainte-i Iisus
Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi.

/:Renunţ la lume, dar nu la Iisus:/
Renunţ la lume, dar nu la Iisus
Căci nu voiesc sa merg-napoi.

Am aflat sursa puterii acestei cântări, şi împrejurările în care a fost compusă. Un misionar indian a redat istoria înălţătoare a acestei cântări, mergând cu 150 de ani în urmă. Atunci în Ţara Galilor era o trezire spirituală puternică, iar galezii veneau ca misionari în India. Erau omorâţi pe capete din cauza unei legi din nord-estul Indiei, deoarece atunci când un tânăr venea să-i ceară mâna fetei de la tatăl acesteia, bărbatul îl întreba cu privire la numărul craniilor pe care le deţine acasă. Astfel că tinerii care doreau să se căsătorească începeau „sportul” uciderii, iar cea mai bună ţintă erau misionarii, deoarece nu trebuiau să suporte nici o consecinţă. Însă un misionar presbiterian a convertit o familie de băştinaşi, alcătuită din soţ, soţie, şi doi copii. Nesuportând să vadă cum nişte consăteni de-ai lor se convertesc, i-au chemat la judecată în faţa satului. Pe acel stadion, completul de judecată a hotarât să le mai acorde o şansă:

„ M-am hotărât să-l urmez pe Iisus”, răspunde ferm indianul, în faţa provocării.
Miza se măreşte:

-,, Dacă nu renunţi Hristos îţi omorâm copiii.”
-„ M-am hotarat să-L urmez pe Isus/Şi inapoi, eu nu voi da”, vine răspunsul celui care a găsit în Hristos cea mai mare comoară a vieţii lui.
- „ Dacă nu renunţi la credinţa ta în Hristos, îti omorâm şi soţia.”
-„ Şi dacă nimeni nu ar rămâne cu mine, eu înapoi nu voi da.”

Mai avea doar un lucru de pierdut,însă avea să câştige ceea ce nu putea fi comparat cu nimeni, şi cu nimic din lumea aceasta. Când i-au cerut să renunţe la Hristos pentru a-şi câştiga propria viaţă, a răspuns: „În urmă-i lumea nainte-i Iisus/Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi. /Renunţ la lume, dar nu la Iisus/Căci nu voiesc să merg-napoi.”
Preşedintele acelui sat a pus întrebarea: „de ce acest om a murit pentru cineva care a trăit pe alt continent, şi cu mult timp în urmă?... Trebuie să fie o putere aici! Dacă eşti viu Iisuse Hristoase, intră în inima mea.” Apoi, inima i-a fost copleşită de Hristos, şi a strigat:,, Şi eu cunosc puterea lui Hristos”.
Toţi şi-au ridicat mâinile şi au spus: „ Şi noi aparţinem lui Hristos.” 98% din locuitorii acelei regiuni din nord-estul Indiei sunt creştini presbiterieni.

Sincer să fiu, nu sunt în stare să fac o încheiere la acest articol. Cuvintele îmi sunt prea sărace. Fă-o tu, la fel ca mine, în inimă şi-n minte...