Internetul: binecuvântare sau blestem?

De ceva vreme, mă tot frământă acestă întrebare, este internetul o binecuvantare sau un blestem? Am pornit în căutarea răspunsului, punându-mi cateva întrebări ajutătoare.

Internetul este o lume virtuală sau una reală?

Pe seama acestei întrebări, simplă doar în aparenţă, s-au creat multe polemici, care inevitabil au dus la împărţirea părerilor în cel puţin două tabere. Unii, mai conservatori, susţin ideea că internetul este doar o lume virtuală care nu are de-a face cu lumea noastră. Alţii însă susţin că nu există nimic nereal în legătură cu internetul.

Susţinătorii teoriei că internetul este doar o “lume virtuală” se bazează pe argumentul că internetul nu este ceva palpabil. Ei afirma că cei care interacţionează în această lume, în majoritatea cazurilor nu-şi declară indentitatea reală, folosindu-se de nikname-uri sau profile false. O altă chestiune ridicată de ei ar fi cea a scrisorilor “impersonale”, prin e-mail. Astăzi nu se mai scriu scrisori de mână, scrise necaligrafic, emanând parfumul inconfundabil al sudorii de a le scrie. Bunicii noştri încă îşi păstrează toate scrisorile într-o cutie veche de lemn, cu care se laudă şi astăzi. Acum mulţi şi-au creat o lume a lor, crezând că au o grămadă de prieteni virtuali, dar în realitate sunt nişte singuratici.

De cealaltă parte a baricadei sunt cei care într-un fel sau altul au de-a face cu realitatea ascunsă a internetului. Ei afirmă că internetul este de fapt o lume reală, dar într-un spaţiu virtual, bazându-se pe câteva chestiuni fundamentale ca: rapiditatea, uşurinţa, costul redus cu care informaţia circulă şi mai ales paleta laragă a oamenilor care au acces la informaţie. Un alt adevăr ar fi cel al spaţiului relativ nelimitat şi al stocării tuturor informaţiilor într-o arhivă imensă, care este uşor de accesat.

Ce impact are internetul asupra creştinului?

Şi aici putem vorbi despre o împărţire în două tabere. Din prima tabără fac parte în primul rând cei care consideră că lumea virtuală a internetului îi scuteşte cumva de păcat - care se limitează la lucrurile reale - şi îşi permit să privească sau să se implice în activităţi imorale în acest spaţiu. Tot aici îi putem include şi pe cei care au biserici create doar pe internet, la care sunt înscrişi ca membri, urmărind slujbele religioase direct pe internet, acasă, într-un fotoliu confortabil. Alţii şi-au creat pagini web pe care poţi să te spovedeşti, mărturisidu-ţi păcatele şi primind absolvirea.

Din cealaltă tabără fac parte ultilizatorii creştini ai internetului, cei care îl folosesc în mod util, simplificându-şi treburile cotidiene sau chiar exercitându-şi profesia. În ultima perioadă au apărut o mulţime de site-uri, bloguri creştine, care încearcă să răspândească mesajul evangheliei într-o lume a virtualităţii.

Eu cred că astăzi internetul are un impact tot mai mare în lumea creştină, dovadă fiind creşterea numărului de utilizatori pe internet şi implicit a celor care vizitează site-uri creştine.

Sunt dependent de internet?

Când am lasnsat prietenilor mei întrebarea dacă internetul îi stăpâneşte, sau dacă a devenit un mic dumnezeu pentru viaţa lor, în unanimitate au răspuns “nu”, susţinând că pot renunţa oricând la utilizarea lui. În realitate studiile de specialitate ne spun că pe zi ce trece tot mai mulţi oameni devin dependenţi de internet şi de telefonul mobil.

Mulţi tineri au ajuns să petreacă peste opt ore pe zi în faţa calculatorului, renunţând la a mai mânca sau a ieşi în oraş la o plimbare cu prietenii. De aici se nasc multe neînţelegeri şi certuri, care uneori degenerează în rupturi de familie. Un alt studiu ne arată că numarul celor care se căsătoresc la o vârstă mai înaintată este în creştere, pentru că ei găsesc împlinirea nevoilor lor în lumea virtuală.

Şi totuşi, etica…?

Pentru mulţi azi etica este doar un concept abstract, care nu are nici o aplicabilitate în lumea lor virtuală. Cred că etica sau moralitatea se vede încă de la conversaţiile noastre de pe mirc sau yahoo messenger până şi în site-urile pe care le vizitam.

Un tânăr creştin care se ocupă cu service-ul computerelor, mărturisea că în meseria lui, din păcate, a găsit foarte puţine calculatoare curate. La televizor sunt anumite restricţii în vizionarea programelor (pătrat roşu) şi sunt difuzate doar la ore târzii, pe când internetul îţi oferă totul live fără restricţii de oră sau mai ştiu eu ce.

Multe păcate au început de la o privire întâmplătoare sau intenţionată pe un site porno. De la privire lucrurile ajung la minte, la fapte, iar apoi remuşcări…

La întrebrea “Cine are doar programe şi muzică licenţiate?”, adresată la o conferinţă de tinert, nu s-a ridicat nici o mână. Pe tot globul se piratează, dar asta nu este este o scuză.

La noi, în mediul creştin, muzica şi predicile pe CD cirulă cu o rapiditate uluitoare, unele chiar înainte de a fi lansate oficial.

Sunt computerul şi internetul invenţii bune, rele sau neutre?

Chiar şi în zilele noastre încă există oameni care habar nu au de unde se porneşte un computer, dar totuşi duc o viaţă absolut normală în lumea lor. Sunt şi oameni pentru care locul de muncă este computerul, deci n-ar putea trăi fără el. Oricum, la nivelul întregii societăţi, computerele joacă un rol crucial în mersul lucrurilor. Dacă toate computerele dintr-o ţară ar înceta să funcţioneze vreme îndelungată, asta ar produce consecinţe dezastroase, afectând serios economia acelei ţări.

Ca majoritatea invenţiilor omului, computerul şi internetul aduc beneficii imense, dar o dată cu ele vin şi unele riscuri. Internetul ne face mai tari, dar şi mai vulnerabili. Unii folosesc internetul ca să crească, să devină mai buni. Alţii, folosindu-l devin mai răi.

Întrebarea generală devine una personală: pentru mine internetul este o binecuvântare sau un blestem?



Daniel Churiguţ www.infocrestin.ro (Baia Mare)