Îmi vorbeşti prin oameni
Care ştiu să-şi numere binecuvântările
Lăsând la o parte încercările.
Cu acea ştiinţă de a vedea soarele prin nori.
Învăţ cam greu
Să mă bucur de ce mi-ai dat
Să accept ce mi-ai luat
Să te las să fi, al meu Dumnezeu.
Învăţ cam greu
Să mă ştiu copilul tău
Când mânjite-mi sunt cu noroi hainele,
Învaţă-ma Doamne, să-mi număr binecuvântările.
Nu mă lăsa să privesc
La urcuşul muntelui ce-mi pare greu.
Dă-mi putere să-ţi mulţumesc
Pentru ţara dată tălpii piciorului meu.
Învăţ cam greu să mă bucur de soare, apă, sănătate şi ploaie,
Învăţ cam greu să cred în dragoste când nu o simt
Şi în Tine când nu te văd.
Totuşi vreau Doamne
Să-ţi număr binecuvântările.
Un comentariu:
Veghere
Atunci,
când vom înţelege
menirea noastă în lume
şi vom răstigni
firea pământească,
când nu ne vom mai prăbuşi
în abisuri,
la orice ispită
şi vom învăţa
să rămânem statornici,
când nu ne vom mai vedea
plini de merite
atunci,
să veghem
şi mai mult!
Trimiteți un comentariu