joi, 3 ianuarie 2008

Mergi înainte! (PARTEA A DOUA)



Mergi înainte pentru a câştiga premiul

Filipeni 2: 12 Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte …14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu…

Iată o motivaţie puternică a alergării lui Pavel. Iată secretul acestei forţe puternice interioare care l-a determinat să meargă înainte. Iar pentru a câştiga premiul trebuie să iei exemplu de la alergători: ,, Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!”
Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.”(1 Corinteni 9 : 24-25 )
De aici desprindem faptul că spre deosebire de jocurile sportive unde doar unul este învingătorul, ceilalţi sunt învinşi. Cu privire la această cursă a mântuirii, toţi pot fi niste învingători. Dar dacă pentru o cunună care se veştejeşte nu poţi trăi oricum pentru a o obţine, oare pentru a rămâne în Mântuirea în care ne-a aşezat Dumnezeu se poate trăi oricum? De ce atunci avem o viaţă devoţională la întâmplare? De ce atunci ne trăim credinţa în funcţie de cheful pe care-l avem? De ce spunem de atâtea ori lasă că merge şi aşa?
Un alt adevăr desprins de aici, este faptul că nu contează în primul rând cum ai luat startul, sau pe ce poziţie eşti la mijlocul cursei, ci contează dacă ai alergat până la final.
În Coloseni 2 : 18-19 Apostolul Pavel ne arată că pentru a câştiga premiul trebuie să ne ţinem de Iisus Hristos Capul nostru. ,,Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti,
şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.”
Oricât ar fi un atlet de favorit, sau de bine cotat la casele de pariuri, dacă în timpul cursei ar suferi un atac cerebral, care ar afecta relaţia dintre capul şi trupul său, şansele de reuşită s-ar reduce definitiv. Întreabă-te azi dacă între tine şi Iisus nu s-a interpus nimic. Banii, ura, neiertarea, pornografia, beţia, curvia, îngrijorarea, precum multe altele, te pot desprinde de părtăşia cu Iisus, şi bineînţeles de premiul.
Iar un ultim gând cu privire la câştigarea premiului, este faptul că trebuie să păstrezi ceea ce ai deja: ,, Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” (Apocalipsa 3 :11) Acest verset îmi aduce aminte de experienţele trăite în transportul comun din Bucureşti. Dacă mă mişcam de pe un picior pe altul în respectivul mijloc de transport, doamna sau domnişoara de lângă mine punea instinctiv mâna pe poşetă. M-am întrebat uneori ce se găseau în acele poşete. Poate un pachet de batiste şi un deodorant, poate salariul de pe o lună, sau poate doar atât cat să-si ia o pâine. Ce era, ce nu era, dar ştiu că ţineau puternic de poşetă… Cu mâinile, cu dinţii… Şi noi facem la fel cu proprietăţile noastre. Cei care au maşini, case scumpe, şi le dotează cu sisteme de alarmă pe măsură. Eu mai nou se pare că am intrat în categoria bătrânilor, deoarece mă întorc să verific dacă am închis uşa, după ce deja am făcut un pas. Dar cu mântuirea cum rămâne? Spune- I azi Domnului : Cu mâinile… cu dinţii… Mă pocăiesc doamne de nepăsarea şi obişnuinţa mea.

Niciun comentariu: