marți, 11 decembrie 2007
Poate prea multă vreme...
O vreme, poate prea multă vreme,
Mi-am aruncat amintirile
La coşul de gunoi al inimii
Şi nu-mi păsa de timpul ce trece.
O vreme poate prea multă vreme
Nu-mi cumpăram pozele
De la evenimentele majore
Ale vieţii mele.
O vreme, poate prea multă vreme,
Îmi cumpăram cipsuri şi pufuleţi
Îmi cheltuiam timpul cu toţi
O vreme , poate prea multă vreme…
În această îngrozitor de multa vreme,
N-am ştiut să mă iubesc pe mine
M-am lăsat făcut ruine
De cei pe care i-am vrut să tină la mine.
Dar după o vreme, mi-am cumpărat un album,
Pozele le-am pus în vitrina vieţii,
Apoi mi-am adus aminte
De prieteni vechi şi noi, ce nu m-au uitat.
Am început apoi, să trăiesc
Chiar dacă şi azi timid
Păşesc
Şi să nu-mi fie frică să te iubesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
sorine ai talent! dar pt cine e poezia?
19 profu!
Mersi de apreciere! Dar nu stiu in ce sens m/ai intrebat.Este poate, pentru mine in primul rand, si apoi mai este pentru altcineva... Fiecare ia ce vrea...
Interesanta poezia, vad k are shi destinatar...:P....ai talent shi de poezie, felicitari!!!
Trimiteți un comentariu