“M-am hotărât să-l urmez pe Iisus”- a fost scris cu sânge

Unii dintre noi au fost convertiţi în timpul intonarii acestei cântări, alţii au cântat-o atunci când au încheiat Legământ în apa botezului, şi cred ca mulţi o cântăm în momente de cumpănă, înnoindu-ne astfel o hotărâre glorioasă:

/:M-am hotărât să-L urmez pe Iisus:/
M-am hotărât să-L urmez pe Iisus
Şi înapoi, eu nu voi da.


/:Nimic nu mă va clinti pe cale:/
Nimic nu ma va clinti pe cale
Şi înapoi, eu nu voi da.

/:În urmă-i lumea nainte-i Iisus:/
În urmă-i lumea nainte-i Iisus
Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi.

/:Renunţ la lume, dar nu la Iisus:/
Renunţ la lume, dar nu la Iisus
Căci nu voiesc sa merg-napoi.

Am aflat sursa puterii acestei cântări, şi împrejurările în care a fost compusă. Un misionar indian a redat istoria înălţătoare a acestei cântări, mergând cu 150 de ani în urmă. Atunci în Ţara Galilor era o trezire spirituală puternică, iar galezii veneau ca misionari în India. Erau omorâţi pe capete din cauza unei legi din nord-estul Indiei, deoarece atunci când un tânăr venea să-i ceară mâna fetei de la tatăl acesteia, bărbatul îl întreba cu privire la numărul craniilor pe care le deţine acasă. Astfel că tinerii care doreau să se căsătorească începeau „sportul” uciderii, iar cea mai bună ţintă erau misionarii, deoarece nu trebuiau să suporte nici o consecinţă. Însă un misionar presbiterian a convertit o familie de băştinaşi, alcătuită din soţ, soţie, şi doi copii. Nesuportând să vadă cum nişte consăteni de-ai lor se convertesc, i-au chemat la judecată în faţa satului. Pe acel stadion, completul de judecată a hotarât să le mai acorde o şansă:

„ M-am hotărât să-l urmez pe Iisus”, răspunde ferm indianul, în faţa provocării.
Miza se măreşte:

-,, Dacă nu renunţi Hristos îţi omorâm copiii.”
-„ M-am hotarat să-L urmez pe Isus/Şi inapoi, eu nu voi da”, vine răspunsul celui care a găsit în Hristos cea mai mare comoară a vieţii lui.
- „ Dacă nu renunţi la credinţa ta în Hristos, îti omorâm şi soţia.”
-„ Şi dacă nimeni nu ar rămâne cu mine, eu înapoi nu voi da.”

Mai avea doar un lucru de pierdut,însă avea să câştige ceea ce nu putea fi comparat cu nimeni, şi cu nimic din lumea aceasta. Când i-au cerut să renunţe la Hristos pentru a-şi câştiga propria viaţă, a răspuns: „În urmă-i lumea nainte-i Iisus/Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi. /Renunţ la lume, dar nu la Iisus/Căci nu voiesc să merg-napoi.”
Preşedintele acelui sat a pus întrebarea: „de ce acest om a murit pentru cineva care a trăit pe alt continent, şi cu mult timp în urmă?... Trebuie să fie o putere aici! Dacă eşti viu Iisuse Hristoase, intră în inima mea.” Apoi, inima i-a fost copleşită de Hristos, şi a strigat:,, Şi eu cunosc puterea lui Hristos”.
Toţi şi-au ridicat mâinile şi au spus: „ Şi noi aparţinem lui Hristos.” 98% din locuitorii acelei regiuni din nord-estul Indiei sunt creştini presbiterieni.

Sincer să fiu, nu sunt în stare să fac o încheiere la acest articol. Cuvintele îmi sunt prea sărace. Fă-o tu, la fel ca mine, în inimă şi-n minte...

Test psihologic!

Acesta este un test al unui psiholog american. Nu este un banc.
Ganditi-va in liniste si formulati raspunsul cu calm. Doar dupa aceea
schimbati pagina !

Deci:
Aceasta este povestea unei fete. In timpul inmormintarii mamei sale a
vazut un barbat necunoscut. Ea a fost atit de impresionata de el si a
fost atit de sigura ca este barbatul visurilor ei incit s-a indragostit
pe loc. Totusi, dupa inmormintare, barbatul a disparut si ea nu l-a
mai vazut niciodata. Citeva zile mai tirziu ea si-a ucis propria sora.
De ce?



Va rog NU dati la pagina urmatoare pina nu v-ati gindit intens la
raspuns si nu ati gasit propria solutie.

































Raspuns:

Ea a sperat sa-l reintilneasca la inmormintare pe barbatul visurilor ei.

Daca ati raspuns corect la intrebare atunci ginditi ca un psihopat.




Acesta a fost un test al unui psiholog american care l-a utilizat pentru
a determina daca cineva are mentalitatea unui ucigas. Au fost testati
multi ucigasi in serie care au raspuns toti corect la intrebare.

Daca nu ati raspuns corect - puteti fi bucurosi. Daca insa careva
dintre prietenii dumneavoastra a raspuns corect va sugeram sa
pastrati distanta.


http://andrada-celia.blogspot

Cele mai mari tragedii... Cele mai mari promisiuni...

Unul din cele mai mari pericole ale zilelor noastre este desensiblizarea. Nicicând oamenii nu au fost bombardaţi cu o aşa rapiditate, şi cu un asemenea aflux de ştiri, care mai de care mai proaste şi mai triste. Moartea, dezastrul, şi păcatul apar în fiecare zi în casele noastre, fie prin ziare, internet, sau televizor, deşi ne-ar fi şi prea de ajuns cu cât cunoaştem din realitatea imediat înconjurătoare. Deaceea, de multe ori ni se pare obositor să mai strecurăm ştirile din perspectiva divină, şi să-l întrebăm pe Dumnezeu cu privire la ce vrea să ne-nveţe.
Zilele acestea mi-au atras atenţia trei ştiri. Prima este legată de moartea marelui actor Ştefan Iordache, răpus de o boală necruţătoare. Oare câţi vor rămâne cu gândul lui Dorel Vişan? El spunea că moartea te scapă de toţi duşmanii de pe pământ, dar rămâi cu cel mai puternic: faptele tale. Ca adoua să se refere la cutremurul economic, care a afectat primele cinci companii americane din domeniul financiar, şi implicit lumea întreagă. Au fost afectate bursele, preţul barilului de petrol,etc. Şi totuşi nu finanţele conduc lumea... Iar a treia ştire care mi-a dat de gândit, a fost faptul că fotomodelul britanic Jenny Grant, s-a spânzurat la doar 19 ani. Era cunoscută şi apreciată, era studentă la facultate, avea totul, după cum ar zice mulţi. Şi totuşi nu avea...
M-am oprit doar la aceste evenimente, şi îl intreb pe Domnul,asemenea oamenilor din textul de mai jos: Doamne ce vrei să ne înveţi?



,,Iar În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2 "Credeţi voi", le-a răspuns Isus, "că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?
3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?
5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel." Luca 13

Oamenii aceştia erau impresionaţi de tragediile vremii lor. Galileenii erau proverbiali pentru lipsa lor de interes în ce priveşte trăirea spirituală. Şi probabil că oamenii aceştia se gândeau că acest eveniment are de-a face cu judecata divină. Iisus nu neagă aceasta. Însă mută accentul din lumea materială în cea spirituală. ,,O, cât de impresioaţi sunteţi de tragediile fizice, şi cât de reci sunteţi în faţa tragediilor spirituale.” Dacă ne arde casa, sau dacă sunt inundaţii folosim numărul de urgenţă, şi pompierii se alarmează, puntru a ne salva. S-au înfiinţat unitaţi de pompieri, se cheltuiesc bani pentru salvarea de necazurile lumii materiale. Dacă avem un accident, sunt alarmate poliţia, salvarea, sau Smurd ul(cei cu descarcerarea). Sirenele strapung agitaţia zilei, semnalele luminoase străbat prin noapte, pentru a evita atâta cât se poate, tragediile lumii fizice. Însă mai presus de toate acestea, există o tragedie a unei lumi spirituale,acea lume care nu-i permite lui Dumnezeu să troneze. O, dacă fiecare ar fi preocupat de lumea lui spirituală. Dacă fiecare am vedea, că viaţa fără pocăinţă nu-i altceva decât moarte, atunci am trăi adevărata viaţă. Nu ne-am permite să trăim fără Hristos-Mântuirea noastră. Nu ne-am permite să trăim în păcat, in alcool, răzbunare, curvie, pornografie, lăcomie, etc.
Cele mai mari tragedii sunt cele ale lumii spirituale. Dar şi cele mai mari promisiuni vin tot dintr-o astfel de lume... lumea în care tronează Hristos.

RoMisCon- Conferinţă de misiune la Baia Mare

Conferinta de misiune RoMisCon – editia a X-ea se va tine la Biserica Maranata din BAIA MARE

Data: 25 - 28 septembrie 2008

Invitati:

Cameron Wilson (SUA),

Doru Cardei (Republica Moldova),

Safia Mirza (India),

George Gavrus (Romania),

si altii…


Ce face Asociatia Penticostala de Misiune Externa? [APME]

Recrutează şi trimite misionari în alte ţări.
Organizează călătorii de misiune pe termen scurt şi mediu.
Oferă asistenţă bisericilor în alcătuirea unui plan propriu de misiune (proiecte de misiune, organizarea comitetelor de misiune, echipelor de rugăciune, conferinţelor de misiune, bugete de misiune etc.)
Elaborează proiecte de susţinere financiară a misionarilor,
Sprijină asocierea bisericilor în vederea susţinerii misionarilor şi a unor proiecte comune de misiune.
Reprezintă interesele misionarilor în relaţie cu autorităţile române sau internaţionale.
Oferă asistenţă spirituală şi juridică misionarilor români.
Publică materiale informative despre misiunea mondială.
Organizează conferinţe şi seminarii.
Distribuie înregistrări, cărţi, reviste şi pliante specifice misiunii,
Colaborează cu misionari din alte ţări şi cu alte organizaţii misionare.

Spune si altora despre aceasta conferinta si vino impreuna cu alti tineri din biseirica sau din grupul tau. Asteptarea s-a sfarsit. Este sansa ta sa te implici activ in implinirea Marii Trimiteri.

Detalii suplimentare gasiti pe http://www.apme.ro/

Filosofia teroriştilor de la 11 septembrie

Am auzit acum câteva zile, despre mărturia instructorului de la care teroriştii au luat lecţii de zbor. Acesta poveşteşte cum aceştia s-au prezentat la el,pentru a-i învăţa tehnica zborului. Ceea ce era ciudat pentru instructor, era faptul că ei au solicitat să fie învăţaţi doar cum se decolează, şi cum se manevrează avionul în aer. Nu i-a interesat cum se aterizează.
Abia după atentat a înţeles totul. Pentru că ei erau dedicaţi cauzei lor, pentru ei nu mai era cale de întoarcere.
Astăzi vorbim tot mai mult despre creştini echilibraţi. Folosim adesea sloganul: trebuie să avem înţelepciune frate!
Dar oare, a fost Avraam echilibrat? Atunci când a părăsit confortul lumii sale, ce echilibrul a mai fost acela? Cum îl poţi numi pe Noe echilibrat, când el construia o arcă pentru nuştiu ce potop, deşi niciodată nu mai plouase până atunci? Dar Ilie? Vi se pare omul acesta, care se ridică împotriva tuturor, un creştin echilibrat? Dar Iisus? Oare ce ar spune creştinii din ziua de azi, dacă Iisus ar activa printre noi?
Dar despre acel bărbat, care a socotit toate lucrurile un gunoi, şi a colindat lumea cu mesajul Evangheliei, ce părere aveţi?
Suntem noi creştinii de astăzi dedicaţi lui Hristos? Ne-ar putea învăţa aceşti terorişti despre dedicare? Urmăm noi, exemplul marilor oameni ai credinţei? Ce părere avem atunci când întâlnim oameni dedicaţi?

Când Mâna lui Dumnezeu este nevăzută

Noi ştim acum , de ce a fost încercat. Luminile s-au stins. Cortina s-a tras, iar pe scena aceea unde s-au perindat dramele este doar tăcere... Însă ecourile istoriei reverberează până la noi.
Ea ne vorbeşte despre un om care avea totul: copii, averi cum nu avea nimeni pe atunci, un nume bun, un comportament moral, dar mai presus de toate omul acela, era slujitorul lui Dumnezeu. ,,Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.”
Dar într-o zi totul se schimbă în viaţa lui Iov. Nici o clipă nu s-a gandit Iov în dimineaţa aceea, la dezastrul care avea să se abată asupra lui, ca un taifun care spulberă totul din calea lui. Lui Iov nu i s-a stricat nici casetofonul, nu a primit nici vestea că de mâine poate să-şi caute servici, nu a avut mici accident de maşină, nu a primit nici vestea că cineva drag din familie ar fi murit, sau că i-a fost jefuită casa în timp ce era dus în concediu. Toate acestea par floare la ureche. Bilantul în urma taifunului a fost: şapte mii de oi arse,trei mii de cămile furate, împreuna cu cinci sute de perechi de boi jefuite, dar cel mai dureros, cu toţi cei zece copii morţi. Câte poate aduce o zi.
Însă nu se sfârşeşte totul aici. O bubă rea îi impânzeşte tot corpul, şi chiar nevasta lui îl îndeamnă să-l blesteme pe Dumnezeu, iar apoi tot coşmarul se va sfârşi prin moarte.
Ce a trăit Iov în toate acestea?
Nu înţelegea de ce toate astea. Iov 16:
,, 12 Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.
13 Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
14 mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărână.
16 Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
17 Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.”
Nu avea nici o vină. În toţi aceşti ani fusese apărătorul celor ce nu aveau pe nimeni, fusese mână celui ce nu avea mână, picior celui fără de picior, îl slujise pe Dumnezeu, iar acum este zdrobit ca un strugure în teasc, scuturat ca un cuib, vânat ca un animal fără scăpare, şi frânt ca un vreasc. Dureros era faptul că el, cel care îl slujise pe Domnul, era acum de batjocura prietenilor săi. Însă mai dureros decât toate acestea: Dumnezeu tace. Mâna lui este nevăzută.
,,21 Trage-Ţi mâna de pe mine, şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!
23 Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.
24 Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?
25 Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?” (cap. 13)
Doar două remarci. Iov spune: ,,Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ.” Iov ştie... Ştie că nu are doar un Dumnezeu la timpul trecut, sau doar la viitor, Ci ştie că Dumnezeu ESTE. În singurătatea lui ştie că Dumnezeu ESTE acolo. Iar adoua remarca, este că Iov înţelege la urmă, că Dumnezeu ştie ce face.
2 "Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale". -
3 "Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - "Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep." -
4 "Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
5 "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă”
Cortina este trasă, iar luminile s-au stins. Scena este goală. Dar ecourile se mai aud. Niciodată nu eşti singur şi fără scop în încercarea ta. Pentru că Dumnezeu ştie ce face!

Genetica, divorţul, şi Paul Negruţ

Un articol citit recent, în Evenimentul Zilei, mi-a atras atenţia. Aici ni se spune despre o echipă de cercetători suedezi care au decoperit la 40% dintre bărbaţi o genă a infidelităţii. Această genă îi face să fie mai detaşaţi de soţiile lor, şi să se plângă de faptul că întâmpină dificultăţi în căsătorie. Astfel că în urma descoperirii se vor putea demara cercetări pentru producerea de medicamente care să remedieze gena respectivă.Totuşi atât cercetătorii, cât şi autorul articolului recunosc că ,, structura genetică nu este decât unul dintr-o pleiadă de factori care contribuie la formarea comportamentului conjugal, chiar dacă ea joacă un rol puternic. Cu alte cuvinte, dacă educaţia, istoria familială, religia şi cultura unui bărbat stau la o masă de conferinţe la care se determină atitudinea lui faţă de fidelitatea conjugală şi monogamie, genele tind să „stea în capul mesei”.
De asemenea, un alt studiu realizat de o echipă de la spitalul St.Thomas, din Londra, arată că 40% din cauzele infidelităţii feminine sunt genetice.
O... genetica asta... cum ne scapă de responsabilitatea acţiunilor noastre. Curvarii nu mai sunt curvari, homosexualii nu mai sunt homosexuali, beţivii nu mai sunt beţivi, criminalii nu mai sunt criminali, ci doar predispuşi genetic.
Citind acest articol, mi-am adus aminte de experienţa relatată de pastorul Paul Negruţ într-una din cărţile sale. El povesteşte cum pe vremea când era parte a unui program de studiu în Anglia, afost invitat de către cei de la BBC, canalul 2, la un program de religie şi ştiinţă. Aici participa un genetician, care avea misiunea să convingă un teolog dintr-o ţară aflată în curs de dezvoltare, că homoxesualismul este corect din punctul de vedere al ştiinţei şi că trebuie acceptat şi de Biserică. Într-o primă fază, Paul Negruţ îi arată perspectiva biblică, dar presiunuile ca el să facă parte din acest program, nu încetează. Astfel că într-un restaurant din Londra, Dr. Negruţ ripostează neaşteptat: ,, În timp ce vorbeaţi dumneavoastră tocmai mi-am verificat codul genetic şi am descoperit în mine o genă criminală care s-a activat în timp ce vorbeaţi. Gena această îmi spune să vă termin pe loc. Duhul lui Dumnezeu îmi spune că roada Duhului este înfrânarea. Acum am de ales: să mă duc împotriva naturii mele şi să vă termin pe loc, iar apoi să merg în faţa camerelor la televiziune şi să spun că nu am făcut nimic altceva decât că m-am comportat normal, în acord cu zestrea mea genetică. Ce sfat îmi daţi?”
Oooo, Paul... şi meciul a luat sfârşit.
Iată că Biblia ne arată cauza pentru care se destramă căsătoriile, şi deasemenea şi remediul. Ieremia 17:9 "Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască”, iar pentru că nu se lasă găsiţi de Dumnezeu, oamenii se depravează pe zi ce trece: ,, S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. 24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri (Romani cap. 1).

Remediul acestei inimi este Iisus Hristos, care o poate tranforma şi naşte din nou prin Duhul şi prin Cuvântul său. Iar o familie nu poate rămânea în picioare decât printr-o relaţie personală cu Hristos.
O famile va dăinui dacă este zidită de Dumnezeu. Iar temelia şi stânca ei, este Cel care şi-a dat viaţa pentru mântuirea lor.
Dacă fiecare şi-ar întemeia casa pe această Stâncă, explicţiile aceastea genetice ar fi privite ca un câlţ, si ca o pierdere de vreme... Şi am fi cu adevărat fericiţi...

Când Mâna lui Dumnezeu cauzează pierderi adânci

„... Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, şi a fost grav bolnav.”


Biblia ne arată mai multe cauze în urma cărora noi suferim pierderi adânci. Este nebiblic să etichetam orice pierdere, ca fiind o consecinţă a păcatului, dând ca exemplu cazul lui David.
Ce vreau să învăţăm însă, este modul în care David s-a raportat la Mâna lui Dumnezeu, atunci când aceasta i-a cauzat pierderi adânci.
,, David a bă gat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei, şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: ,, A murit copilul?” Şi ei au răspuns: ,, A murit.”
Slujitorii evitaseră să- l anunţe despre tragedie, deoarece credeau că răspunsul său în urma aflării veştii, va fi şi mai dramatic decât atunci când copilul nou născut se zbătea între viaţă şi moarte.
David face ceva surprinzător. Se spală, se unge, şi îşi schimbă hainele.
O profesoară era întristată de moartea unui elev de-al ei. Şi la înmormântarea lui, ea a întrebat indignată: ,, Cum de pot să mănânce oamenii când cineva drag lor a murit.” Iar răspusul a venit revelator şi dureros: ,, Pentru că viaţa merge înainte.”
Cât de bine cunoştea David inima lui Dumnezeu. A ştiut că există acel mister prin care Judecata şi Iubirea Divină se împletesc, iar postul, lacrimile şi căinţa ar putea aduce miracolul aşteptat. Dar dacă miracolul n-a venit, viaţa totuşi... merge înainte.
Primul pas este acela de a nu uita binecuvântările lui Dumnezeu. Iar el era un om binecuvântat: ,, Te-am făcut stăpân peste casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău, şi ţi am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat.” Chiar dacă sufletul se frânge asemenea unui stejar lovit de trăznet, chiar dacă norii sunt singura realitate pe care o văd acum pe cerul vieţii mele, totuşi viaţa merge înainte.
Al doilea pas l-a făcut prin faptul că nu şi-a neglijat datoriile zilnice. Atât de mulţi oameni se retrag în durerea lor, renunţând la părtăşia cu alţii, la îndatoririle zilnice, la planurile de viitor, la absolut tot. Viaţa mergea înainte, iar David a început să bifeze punctele din agendă.
Pentru ca cel mai eliberator pas, să fie pasul al treilea. David a mers să se închine. În închinare simţi că nu eşti singur. Nu eşti doar tu, şi durerea ta. Cineva stă alături de tine. Există un Dumnezeu Bun şi Suveran. Deci, viaţa merge înainte...chiar şi atunci când Mâna lui Dumnezeu cauzează pierderi adânci.

Conferinţă de tineret

Tinerii Bisericii ,, Betel” din Târgu Lăpuş vă invită sâmbătă 13 septembrie să luaţi parte la o conferinţă de tineret,pentru a ne bucura împreună în laudă şi închinare, învăţătură biblică specifică nevoilor noastre, dar şi în părtăşie frăţească. Prima sesiune are tema: Tinerii şi relaţia cu părinţii (orele 10-12.30), iar a doua sesiune: Tinerii şi căsătoria (orele 17-17.30). Vorbitorul principal este fratele Petrică Vrăbioru din Suceava, iar la timpul de laudă şi închinare Grupul Făclia din Baia Mare.