Una din acele situaţii când nu recunoaştem Mâna lui Dumnezeu, este prezentată în Ioan cap.11. Astfel că :
v. 1- 3 Ni se arată că unul din prietenii lui Iisus este lovit de boală. Surorile lui aleg soluţia corectă rugându-l pe Domnul să vină în casa lor.
v.4- 8 Deoarece, Domnul Iisus ,,a mai zăbovit două zile în locul în care era”, Lazăr a murit.
Câte vise nu s-au stins, câte lacrimi n-au curs?
v.20-21 Dar dezamăgirea cea mai mare rămânea: ,, Iisus n-a fost aici. A lipsit când aveam cea mai mare nevoie de El. Şi dacă nu l-am fi chemat. Dacă ai fi fost aici...”
Nimeni n-a înţeles că atunci când Mâna lui Dumnezeu întârzie, aceasta se face pentru ca Dumnezeu să-şi arate o Slavă, şi o Binecuvântare mai mare.
Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."
Isus i-a zis: "Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"
De câte ori nu te-ai găsit în situaţia surorilor lui Lazăr? Te-ai rugat, ai plâns, ai rămas credincios/credincioasă, dar Iisus n-a venit. Mâna lui a întârziat pentru tine. Şi ai auzit aceeaşi şoaptă pe care o auzim cu toţii: ,, totul s-a sfârşit. Iisus nu va mai veni niciodată.”
Tineri care-şi văd întârziate planurile de viitor, slujitori care nu văd rezultete în lucrare, bolnavi de ani de zile, soţi/soţii, care se roagă pentru partenerii lor nemântuiţi, părinţi care sunt dezamăgiţi de copiii lor,oameni nedreptăţiţi, toţi asteaptă Mâna lui Dumnezeu.
Vom păstra oare, imaginea unui Iisus Suveran şi Înţelept în zilele, sau anii aşteptării noastre? Vom avea credinţa care-i permite Domnului să învie tot ce-i mort din viaţa noastră? Mai credem Romani 8:33?
Înr-una din meditaţiile lui, Max Lucado mulţumea părinţilor pentru modul în care aceştia s-au purtat cu el în timpul adolescenţei sale. Plecat la depărtare de ei pentru a face bani, el le-a scris că munca în construcţii este atât de dură, căldurile sunt mari. Vroia să se întoarcă. Însă părinţii i-au spus că nu-l vor primi până nu-şi va duce misiunea la bunsfârşit. Acela a fost momentul maturizării unuia din cei mai iubiţi pastori ai Americii.
v. 1- 3 Ni se arată că unul din prietenii lui Iisus este lovit de boală. Surorile lui aleg soluţia corectă rugându-l pe Domnul să vină în casa lor.
v.4- 8 Deoarece, Domnul Iisus ,,a mai zăbovit două zile în locul în care era”, Lazăr a murit.
Câte vise nu s-au stins, câte lacrimi n-au curs?
v.20-21 Dar dezamăgirea cea mai mare rămânea: ,, Iisus n-a fost aici. A lipsit când aveam cea mai mare nevoie de El. Şi dacă nu l-am fi chemat. Dacă ai fi fost aici...”
Nimeni n-a înţeles că atunci când Mâna lui Dumnezeu întârzie, aceasta se face pentru ca Dumnezeu să-şi arate o Slavă, şi o Binecuvântare mai mare.
Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."
Isus i-a zis: "Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"
De câte ori nu te-ai găsit în situaţia surorilor lui Lazăr? Te-ai rugat, ai plâns, ai rămas credincios/credincioasă, dar Iisus n-a venit. Mâna lui a întârziat pentru tine. Şi ai auzit aceeaşi şoaptă pe care o auzim cu toţii: ,, totul s-a sfârşit. Iisus nu va mai veni niciodată.”
Tineri care-şi văd întârziate planurile de viitor, slujitori care nu văd rezultete în lucrare, bolnavi de ani de zile, soţi/soţii, care se roagă pentru partenerii lor nemântuiţi, părinţi care sunt dezamăgiţi de copiii lor,oameni nedreptăţiţi, toţi asteaptă Mâna lui Dumnezeu.
Vom păstra oare, imaginea unui Iisus Suveran şi Înţelept în zilele, sau anii aşteptării noastre? Vom avea credinţa care-i permite Domnului să învie tot ce-i mort din viaţa noastră? Mai credem Romani 8:33?
Înr-una din meditaţiile lui, Max Lucado mulţumea părinţilor pentru modul în care aceştia s-au purtat cu el în timpul adolescenţei sale. Plecat la depărtare de ei pentru a face bani, el le-a scris că munca în construcţii este atât de dură, căldurile sunt mari. Vroia să se întoarcă. Însă părinţii i-au spus că nu-l vor primi până nu-şi va duce misiunea la bunsfârşit. Acela a fost momentul maturizării unuia din cei mai iubiţi pastori ai Americii.
