Cine este Mos Nicolae ?

A trait in secolul al IV- lea, si a fost cardinal de Myra, fiind cunoscut si recunoscut pentru faptele lui bune. El provenea dintr-o familie instarita, iar pentru ca era singurul copil din respectiva familie, si-a putut intrebuinta mostenirea in scopuri caritabile. Cea mai cunoscuta legenda, este cea legata de fetele unui nobil sarac, care nu se puteau marita,din cauza situatiei financiare precare.Se spune ca pe vremea maritisului primei dintre cele trei fete, Sfantul Nicolae a venit si a lasat un saculet de aur. Astfel ca, prima dintre ele s-a maritat. La fel se intampla si cu cea de a doua. Dar cand veni randul celei de a treia, Nicolae s-a urcat pe acoperis, iar prin horn a lasat saculetul, iar tatal fetelor, care dorea cu tot dinadinsul sa afle cine e faptasul, l-a surprins pe episcop, si chiar daca acesta l-a rugat sa nu spuna nimanui, parintele bucuros si recunoscator, a istorisit si altora despre ispravile acestuia.

Ce ne invata Mos Nicolae?

In primul rand, ca daca vrem sa fim bogati, trebuie sa daruim. Adevaratele bogatii, sunt cele daruite altora. Apoi, ne arata importanta familiei. A fost prima institutie creata de Dumnezeu. In aceasta vreme, cand insitutia familiei este tot mai atacata, cand multi vor sa redefineasca familia, in asa fel incat sa fie legalizate casatoriile intre homosexuali, sau, cand divorturile sunt ceva tot mai obisnuit, cand casatoriile de proba par tot mai la moda, Dumnezeu ne cheama sa intelegem familia din perspectiva Bibliei. Iar in al treilea rand, as vrea sa- ti spun tie, fie ca esti fata, sau baiat, nu amana casatoria din pricina banilor. Poate niciodata nu vei avea bani suficienti sa te casatoresti. Sau poate va trebui sa sacrifici altceva, mult mai important, pentru a castiga bani. Dumnezeu iti va purta de grija!

Afla mai multe:

http://psalming.blogspot.com/2006/12/legenda-lui-mos-nicolae.html

http:///www.parinti.com/modules.php?name=News&file=article&sid=258

Lumea de dincolo ne-a mai vorbit odată (partea a doua)

Ziua când pământul nu mai contează

În faţa acestei Realităţi Ultime, rolurile se schimbă. Aici bogatul care vrea să-şi veselească sufletul cu mâncare, confort, petreceri, şi vin află adevărul gol goluţ.( Luca 12: 16-21) Află că sufletul nu poate fi hrănit cu materie, sau cu nimic altceva de pe pământ: ,, Carnea se hraneste cu mancare, dar sufletul se hraneste cu dreptate, iubire si un cuget curat. Sufletul se hraneste cu o consiita spalata in sangele Domnului Iisus Hristos de orice vina si pacat. Atunci cineva se imbogateste fata de Dumnezeu.”( romoflorin.wordpress.com)
Un alt om bogat, află şi el, dar prea târziu că privirea trebuie să fie indreptată în sus, şi nu spre pământ:,, Pe când era el în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus...” Află că oamenii care nu contau, sunt de fapt importanţi:,, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta”. Află că averi, ranguri, onoruri, haine şi frumuseţe, nu mai contează în faţa Veşniciei. În Raiul lui Dumnezeu vor intra oamenii care au crezut Legea şi prorocii- mai pe înţeles, oamenii care au acceptat Biblia ca pe Autoritatea Supremă a vieţii lor, şi care s-au pocăit de păcatele lor.
Ce bine ar fi dacă am înţelege cu toţi, ca suntem fiinţe spirituale, şi că tot ce facem aici va conta în veşnicie: „Daca cineva vrea sa Ma urmeze, sa se lepede de sine insusi si sa-si ia crucea si sa vina
dupa Mine. Caci oricine vrea sa-si salveze sufetul si-l va pierde; dar oricine
isi va pierde viata din pricina Mea si din pricina Evangheliei, o va mantui.
Caci ce folos are un om daca castiga intrega lume si isi pierde sufletul?
Caci ce va da un om in schimb pentru sufletul sau?”
Philip Yancey,cunoscutul scriitor creştin, îsi ancoreaza la rândul său, viaţa şi mesajul, în Scriptură, si de ce nu, în acea Realitate Ultimă:
,, Aruncându-mi privirea peste revistele cu pricina, constat că toate valorile pe care le promovează au o trăsătură comună. Capitalul financiar, silueta, tonusul muscular, secretele frumuseţii, posesiunile de orice fel: sunt trecătoare. Am luat parte şi eu la câteva înmormântări şi niciodată nu s-a întâmplat ca rudele sau prietenii celui săvârşit din viaţă să facă panegiricul contului bancar, al formei fizice, ori al ultimului său sistem dolby. Dimpotrivă au vorbit despre bunătatea,dragostea, de care dăduse dovadă- fie exagerând, uneori-parcă admiţând că, în cele din urmă, acestea sunt calităţile cu adevărat durabile ale unui om.

Liliana a înţeles

Pe hi5 -ul ei apar aceste gânduri, care fac ca durerea sa fie puţin mai uşoară, iar despărţirea să fie însoţită de speranţa revederii:

,,Timpul trece foarte repede, acum se intampla ceva frumos, in cateva clipe uiti! Este ceva ce iti doresti de mult timp, te gandesti des la aceasta dorinta, iar tu grabesti lucrurile si cand ti'e indeplinita dorinta parca nu te mai bucuri asa mult de implinirea ei! oamenii cauta sa le fie tot mai bine pe viitor, sa ofere multa iubire celui care ii va fi randuit pentru restul vietii, sa nu duca lipsa de nimic, sa fie frumos, sa aiba haine noi din sezon in sezon, sa ajunga cineva, sa'l placa toti si sa fie in centrul atentiei...
e o greseala enorma! nu faptul ca ai vise..ci faptul ca iti faci planuri pentru ele pe un timp indelungat, de ce nu incerci sa te simti bine acuma, sa te faci inplinit si sa fii fericit...de ce nu oferi iubire acuma celor din casa ta si din viata ta... multumeste lui Dumnezeu acum ca nu duci lipsa de nimic....uita'te in dulapul tau!..asa'i ca ai atatea haine? ...suna acuma pe prietenii tai, invita'i la un ceai, arata'le ca tie iti pasa de ei, si chiar vei fi apreciat si tu si vei fi azi in centrul atentiei lor...pentru exemplul tau pozitiv...!
Te uiti in oglinda...esti chiar frumos...tanar...crezi ca ai toata viata inainte...insa atuncea nu'ti trece prin cap, tineretea cu frumustea ei trece asa repede...am sa ma trezesc ca sunt batran, si gandidu'ma la ce frumoasa a fost clipa tineretii...sau poate nu mai ajungi batran. Maine nu e ziua ta si nici chiar amea...de ce sa nu profiti de clipa aceasta?? sa te caiesti mai mult ca ieri ai trait degeaba...si sa te rogi ca Domnul sa te ierte, si sa'ti dea sansa sa demonstrezi ca ziua de AZI conteaza, si sa iei atitudinea: NU E DE AJUNS! DOMNUL CERE TOT DE LA MINE!
"Fugi de poftele tineretii, si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr'o nima curata." 2 Timotei 2:22” ( Gândurile ei au fost scrise pe 21 noiembrie 2008)

Lumea de dincolo ne-a mai vorbit odată

Alexandra Zaharia şi Liliana Tohatan au plecat dintre noi, deşi tuturor ni se pare prea devreme. Mulţi tineri care le-au cunoscut, sau care au auzit de drama morţii lor, sunt şocaţi. Dar nu numai ei. Una din greşelile pe care le-am putea face, este să ridicăm privirea, să încleştăm pumnii, şi să scrâşnim printre dinţi: ,, De ce Doamne, de ce ele? Erau la începutul vieţii...” Răspunsul exact poate veni doar din cer, şi va veni în clipa când vom înceta să mai cunoaştem în parte, dar probabil că atunci nu va mai conta aşa mult.
Am simţit durerea pierderii - atunci când acea Persoană minunată, care m-a purtat în pântece, iar apoi şi-a întins braţele-i calde să mă primească într-o lume atât de străină pentru mine, a fost chemată de Domnul în Patria Cerească- şi de atunci mi-am pus multe întrebări de-a lungul timpului. Am fost zguduit de morţi neaşteptate, mai ales din rândul rudeniilor de gradul întâi, dar şi când un prieten bun, mai mare cu câţiva ani decât mine,a murit într-un accident de maşină, lăsând zrobire şi lacrimi în urmă-i. Ţin minte că m-am întrebat şi acum doi ani când a murit o vecină credincioasă- mai era doar o lună pâna la nunta fiului ei, ce rost mai are viaţa?

Însă de-a lungul anilor, am invăţat că trebuie să-mi înlocuiesc ,,de ce-ul” cu un alt soi de întrebare. ,,De ce-ul” este arogant, şi este un fel de-a-l lua pe Dumnezeu la întrebări, negându-i astfel, în disperarea şi groaza mea, Iubirea lui desăvârşită, Suveranitatea, şi Înţelepciunea lui infinită. Această nouă întrebare, se vrea ca o prelungire a atidudinii unui Iov, care trebuie să recunoască: ,, Am vorbit despre lucruri pe care nu le-nţeleg... mă pocăiesc în sac şi cenuşă.” Iar atunci când i te închini lui Dumnezeu cu- adevărat, va izbucni din inima ta, asemeni unei ape limpezi ieşită din Stâncă: ,, Ce vrei să mă înveţi Doamne? Ce mesaj îmi transmiţi de-acolo din Lumea ta?”

De ce nu suportăm Moartea

Iar Lumea de dincolo devine dintr-o dată, atât de vie, glasul ei nu mai sună înfundat, iar Realitatea Ultimă de care fugim cei mai mulţi dintre noi se apropie la un lat de mână.
Într-o lume în care suntem obişnuiţi să deţinem controlul, moartea este verişorul tuturor, dar ei nu-i pregăteşte nimeni camera înainte de a veni în vizită. Independenţa este unul din Zeii mult adulaţi ai zilelor noastre. Conducem maşini tot mai tehnologizate, care ne dau impresia că putem comprima distanţele, şi că putem ajunge oricând la destinaţie, de parcă viaţa ar fi în propriile noastre mâini. Magazinele ne oferă toată gama de mărfuri, dându-ne senzaţia că putem consuma tot ce dorim noi, şi că nu e nici o problemă dacă te îmbraci cum îţi taie capul.
Telecomanda şi internetul ne fac să credem că putem vedea orice, şi că putem să avem de-a face doar cu cine ne place. Iar lumea postmodernă în care trăim noi ne ajută să dispreţuim orice tip de autoritate.
Pastorul Ray Stedman, citat de David Jeremiah, ne explica atât de clar de ce majoritatea dintre noi nu suportă tot ceea ce ţine de moarte:
,, Am observat că unii oameni... nu se simt deloc bine la înmormântări. Sunt agitaţi şi iritaţi; vor ca totul să se încheie cât mai repede ca să se întoarcă în barul din apropiere, în sufrageriile lor comode sau în oricare alt loc. Observând acest fenomen, m-am întrebat ce anume îi face pe oameni agitaţi când vine vorba de înmormântări. Concluzia la care am ajuns e că înmormântarea e un eveniment în care realitatea ultimă nu mai poate fi amânată. O înmormântare e dovada faptului că nu deţinem controlul asupra propriilor noastre vieti. Acest fapt îi face pe oameni să se simtă neliniştiţi şi nerăbdători să se întoarcă la iluziile confortabile ale vieţii.” Iar comediantul Redd Foxx pune şi el degetul pe rană: ,, Obsedaţii de sănătate au să se simtă într-o bună zi atât de stupid stând într-un spital şi murind din nimic.” (continuare...)

Ce nu au realizat diplomaţii, au făcut rugăciunile unui bărbat credincios

Trăim într-o lume când credinţa în intervenţia Divină pare tot mai zdruncinată, iar oamenirea se dă de ceasul morţii în a-şi rezolva problemele de una singură. Pentru mulţi creştini rugăciunea reprezintă doar un ritual, iar alţii se roagă doar la Biserică, să nu mai vorbim de faptul că în viaţa multora dintre noi descurajarea roade ca un vierme slujirea noastră prin rugăciune. Şi totuşi... minunile există, şi cred că ar trebui să ne amintim în vremuri ca şi acestea, atâtea răspunsuri date de Dumnezeu rugăciunilor noastre.
O astfel de mărturie este prezentată de John Ortberg într-una din cărţile sale. Aici ni se poveşteşte cum un pastor din Washington, pe nume Doug, i-a explicat unui ucenic de-al său -un agent de asigurări, faptul că versetul : ,, Orice veţi cere în Numele meu, veţi primi” este adevărat. Şi i-a explicat că acest verset trebuie înţeles în contextul biblic despre rugăciune.
- Grozav! Trebuie să încep să mă rog pentru ceva, spuse Doug. Cred că mă voi ruga pentru Africa!
- E o ţintă prea generală, veni răspunsul pastorului. De ce nu restrângi ţinta la o singură ţară?
- În regulă, mă voi ruga pentru Kenia.

Dacă timp de şase luni nu se întâmpla nimic în urma rugăciunii zilnice, pastorul îi va da 500$, iar dacă se va întâmpla, Doug va trebui să scoată din buzunar 500$.

Multă vreme nu s-a întâmplat nimic, Doug nici nu cunoştea pe nimeni din Kenia, nici nu fusese nicodată acolo. La un moment dat a fost invitat la o petrecere în Washington. Seara plictisitoare a fost salvată de faptul că a cunoscut o doamnă din Kenia. A invadat-a cu întrebări. Pâna la urmă- doamna care era şi directoarea unui orfelinat din Kenia, l-a invitat în ţara pentru care el se ruga.

După ce s-a întors, a scris mai multor firme de medicamente din ţară, despre faptul că în fiecare an aruncau cantităţi immense de materiale şi medicamente care nu se vindeau, invitându-le să le trimită orfelinatului din Kenia. Orfelinatul a primit materiale medicale şi medicamente în valoare de peste un milion de dolari.

Uimită şi recunoscătoare, doamna l-a invitat pe Doug la o petrecere pe care conducerea orfelinatului vroia să o dea în cinstea lui. Fiind cel mai mare orfelinat din ţară a venit şi preşedintele Keniei. Acesta l-a invitat la o plimbare cu maşina. În timp ce treceau Bob a întrebat despre deţinuţii aflaţi acolo. Preşedintele i-a răspuns că în acea închisoare se află deţinuţi politici. Replica lui Bob pe cât de simplă, pe-atât de tranşantă: ,, Asta nu e o idée prea bună. Ar trebui să-I eliberaţi.”
Bob a plecat spre casă, iar după un timp primeşte un telefon de la Departamentul de Stat al Statelor Unite. Este întrebat dacă a fost în Kenia, şi răspunde afirmativ, i se cere să-I spună ce îi spusese preşedintelui despre deţinuţii respectivi, iar la urmă lămuririle i-au venit uluitor. Comunitatea internaţională încerca de mulţi ani pe diverse canale diplomatice să îi elibereze pe aceşti deţinuţi, iar la simpla remarcă a lui Doug, deţinuţii din Kenia fuseseră eliberaţi.
După câteva luni Preşedintele Keniei l-a chemat înapoi în Kenia, deoarece trebuia sa facă nişte remanieri în guvern, iar Doug era rugat să-l susţină in rugăciune, pentruca alegerile pe care le va face să fie înţelepte.
Iată puterea rugăciunii. O rugăciune a unei inimi sincere în faţa unui Dumnezeu Suveran, şi Credincios fiecărei promisiuni declarate în Cuvântul Său.
Apropo, sunt convins că nici Doug nu s-a supărat pentru cei cinci sute de verzişori, care au zburat în buzunarul pastorului…

Invitaţie la Conferinţă de tineret

Tinerii Bisericii Penticostale ,,Betel” din Târgu Lăpuş, vă invită la conferinta de tineret care va avea loc, sâmbată 25 octombrie, orele 10-12.30, 15-17. Invitat este fratele Costică Rodilă ( SUA), un lucrător cu experienţă in lucrarea cu tinerii. Vă aşteptam cu drag!

ITP a trecut ultimul hop

In 30 septembrie Camera Deputatilor a votat proiectul de lege care privea acreditarea Institutului Penticostal Bucuresti. Eforturile titanice ale unor oameni inimosi, si dedicati lucrarii lui Dumnezeu din domeniul academic, mai aveau de trecut inca un hop. Votul presedintelui. Luni, 20 octombrie, preşedintele României, Traian Băsescu, a promulgat Legea 564/2007, privind înfiinţarea Institutului Teologic Penticostal din municipiul Bucureşti.Mai urmeaza publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, dar aceasta este confirmarea legala a deciziilor care au fost deja luate de catre Forurile acreditate ale statului.

A fost un succes castigat cu sudoare , si o batalie de uzura. Iata ca Dumnezeu a dat biruinta, aratandu-si inca o data credinciosia Lui.

Atatea generatii de studenti au visat, ca vor spune: suntem acreditati. Tanjeau dupa reducerea de 50% de la transportul public, si pentru reducerea de la CFR, dar mai presus de toate, era dorinta de a da licenta cu ai ,, nostrii". Nu pentru ca vor fi mai putin exigenti, ci pentru ca studentii vor fi tratati cu demnitate.Deasemenea, era dorinta de a fi recunoscuta munca academica, a unei institutii care s-a luptat pentru ridicarea standardelor educationale.

Ca unul dintre cei care am visat o astfel de zi, dar n-am prins-o, ma bucur totusi pentru studentii care vor beneficia de acreditare, si ma bucur in mod special, pentru succesul cadrelor universitare de la ITP.

Felicitari, si succes in activitate!

Marturii ale primilor crestini cu privire la moartea Lui Iisus

Ignatiu Teoforul(aprox.50-115d.Hr.), episcopul Antiohiei- care a fost martirizat pentru credinta sa in Hristos, se confrunta si el in calitate de slujitor al Bisericii cu aceste acuze, cum ca Hristos ar fi murit doar in aparenta, iar in epistola sa catre credinciosii din Smirna, afirma urmatoarele: ,, Pe timpul lui Irod si a lui Pilat din Pont a fost pironit cu adevarat pentru noi cu trupul, din al carui fruct suntem noi din patima Lui cea de Dumnezeu fericita… El a patimit toate acestea ca sa ne mantuim. A patimit cu adevarat, si a inviat cu adevarat, nu cum spun unii credinciosi ca a patimit in aparenta, ei existand in aparenta, si precum si gandesc, asa li se va intampla, pentru ca sunt fantome si draci.” Iata ce inversunat si ce inflexibil este episcopul cu privire la faptul ca moartea lui Hristos a fost una reala din punct de vedere istoric.

Policarp-Episcopul Smirnei lauda credinta filipenilor, in ,,Hristos care a suferit pentru pacatele noastre, mergand pana la moarte…” Acest Parinte Apostolic nu concepea nici el, credinta adevarata, fara a crede in relatarile apostolilor, si in marturisirea lor.

Tertulian(cca.160-220) din cartagina, nordul Africii spune:,, Dar evreii erau atat de exasperati de invatatura Lui… incat pana la urma L-au adus inaintea lui Pilat din Pont, in acelasi timp guvernator roman al Siriei, si prin violenta strigatelor lor impotriva lui, I-a intors acestuia o sentinta dandu-L in mainile lor sa fie rastignit”.

Fiecare crede ce vrea, asa ne-a creat Dumnezeu cu posibilitatea de-a alege, insa Adevarul lui Dumnezeu ramane Adevar, iar pentru acest adevar, milioane de crestini si-au dat viata de-a lungul secolelor.

(Marurii care cer un verdict- Josh Mc Dowell; Iisus din Nazaret-Jacques Schlosser; Pledoarie
pentru Cristos-Lee Strobell; Relatie prin Cuvant-Josh McDowell&Thomas William; Scrierile Parintilor Apostolici-Traducere Pr. D. Fecioru)

Marturii ale istoriei antice cu privire la moartea lui Hristos

Tacitus, un istoric roman din primul secol vorbeste in Anale 15:44 despre rastignirea lui Hristos,
explicand ce s-a intamplat in marele incendiu al Romei:,, Asadar, pentru a curma zvonurile, Nero i-a invinuit pe nedrept si i-a supus la cele mai cumplite torturi pe cei numiti crestini de populatie, oameni care erau intampinati cu ura pentru grozaviile lor. Cristus, de unde li se trage si numele, a suferit pedeapsa suprema in timpul domniei lui Tiberiu din porunca unuia dintre proocuratorii nostril, Pilat din Pont…” http://en.wikipedia.org/wiki/Tacitus_on_Jesus

In anul 1961, doi arheologi italieni au scos la suprafata o inscriptie Latina care facea referire la guvernatorul roman.

Iosefus Flavius atesta si el moartea lui Iisus, in Antichitati 18.3.3: ,,Cam in timpul acela, Iisus, un om intelept, daca il putem numi o; pentru ca El era un facator de lucruri minunate, un astfel de invatator, incat oamenii primeau adevarul cu placere; a atras la El multi evrei cat si multi dintre greci. Acest om era Hristosul. Si atunci cand Pilat, pe baza acuzatiilor conducatorilor nostrii, l au condamnat la cruce, cei care L-au iubit nu L-au parasit, deoarece El le-a aparut viu a treia zi; profetii divini vorbisera despre aceste lucruri, si despre mii de alte lucruri minunate cu privire la El…” Acest text se afla redat atat in editia Loeb a lucrarilor lui, cat si intr-un text citat de Eusebiu in al patrulea secol. Trebuie spus ca Iosefus nu simpatiza cu crestinii, si ca acest evreu scria in asa fel incat sa placa romanilor, ceea ce ne da dreptul sa credem –ca nu ar fi inclus aceasta relatare daca nu era adevarata.

Thallus (a scris in jurul anului 52 d. Hr.) este citat de Iulius Africanul in descrierea cutremurului care a urmat rastignirii lui Hristos: ,, Un intuneric cu totul infricosator s-a lasat peste intreaga lume, un cutremur a despicat pietrele si multe alte locuri din Iudea si din alte parti au fost devastate.” http://www.christian-thinktank.com/jrthal.html

Lucian din Samosata a fost un scritor grec din secolul al doilea, care nu i-a simpatizat nici el pe crestini. El spune: ,, intemeitorul Legii lor i-a facut pe toti sa creada ca sunt frati din clipa convertirii lor, sa nege zeii Greciei si sa-l venereze pe inteleptul cel rastignit, si sa traiasca dupa legile lui.”

In istorie nu este important daca evenimentul despre care studiez, il consider sau nu valid, imi confirma sau nu prejudecatile, sau informatiile mele, imi convine sau nu imi convine, il consider posibil sau imposibil. Istoricii spun ca trebuie sa ai o singura intrebare in minte: s-a intamplat, sau nu s-a imtamplat?

(Marurii care cer un verdict- Josh Mc Dowell; Iisus din Nazaret-Jacques Schlosser; Pledoarie pentru Cristos-Lee Strobell; Relatie prin Cuvant-Josh McDowell&Thomas William)

Dialog cu M.B.

Micheline Bealieu:
vreti sa va spun ce ma tine pe mine?

in momentul cind,chiar daca am uitat ca Iisus m-a vindecat si eu am uitat sa multumesc,si,sa zicem ca ar veni vremea dulcica din Biblie(care va place foarte mult)-vremea judecatii lui Iisus,eu prefer sa fie rastignit baraba,PENTRU CA E HOT.

Deci,Iisus RAMINE VIU,si eu pot sa-L vad mereu si sa-l ascult mereu,fara sa am in fiinta mea pata uciderii.
Nu aveti nimic impotriva,nici nu puteti avea,e mintea mea si hotarasc ce poftesc cu ea.Daca eu hotarasc asta,nu se supara Dumnezeu.E ok atunci.
Are destula putere ca sa nu fie “necesara” uciderea Lui;se si stie ca spiritul domina materia,deci,din educatie,se pot regla conturile cu satana,fara sa fie nevoie de moarte.

De altfel,mie,nestiutoarea,mi-a dat Dumnezeu un singur talant pe lume-pe Iisus.Nu vreau sa-l ingrop in pamint.

PS
In acest teritoriu nu se poate intra decit acceptind varianta aceasta nebuneasca,sa te impotrivesti mortii lui Dumnezeu.Poti sa vezi,sa auzi,dar nu poti intra.Adica nu poti simti.

Sorin:
Tu poti sa gandesti ce vrei cu mintea ta, insa atunci il ignori pe Dumnezeu, care vrea ca mintea noastra sa acepte invataturile lui, si sa fie curatita, si indrumata de aceste invataturi. Iata ce spune Dumnezeu despre mintea omului care nu s a intors la Hristos, pentru a primi nasterea din nou-care aduce o innoire divina a mintii si a inimii: ,,având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.” (Efeseni 4:18)“Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.”(Tit 1:15)Dumnezeu judeca nascocirile desarte ale mintii care nu primeste revelatia data de El: ,,fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”Solutia draga Micheline este sa faci ce a facut Nebucadnetar:,,După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.” Domnul sa te ajute!

M.B.
Sorin de ce zici tu ca am lipsuri in a gasi solutii?-pentru ca asa ma vezi tu???-spune-mi,mai bine,cu ce nu esti tu de acord-spune-mi,tu,logic,unde i-am gresit lui Dumnezeu?Ca nu vreau sa-i ucid fiul si ca-L las pe El sa reconsidere situatia?Unde?Spune,altfel “portretul” pe care mi l-ai facut ti se trece in cont.-toata biblia vorbeste despre o perioada in care satana se dadea sef-perioada in care noi trebuia sa facem slalom printre adevar si minciuna.Un fel de care pe care.Si daca sinteti convinsi de o minciunica,ce-ati face?

S. Micheline, eu ti am raspuns doar la o afirmatie: ,Nu aveti nimic impotriva,nici nu puteti avea,e mintea mea si hotarasc ce poftesc cu ea.Daca eu hotarasc asta,nu se supara Dumnezeu.E ok atunci.” Si ideea mea era ca daca tot gandesti, ar fi bine sa gandesti ceea ce gandeste si Cuvantul lui Dumnezeu. Pana la ati raspunde la alte intrebari, as vrea sa stiu daca tu crezi ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, prin care El ni se reveleaza in mod special, aratandu ne modul in care putem fi intr o relatie mantuitoare cu El?

Acest dialog s-a petrecut pe http://www.pasi.ro/. Intr-adevar este greu sa vorbesti cu cei ce nu cred Biblia, deoarece fara a-i jigni, dar la foc automat scot greseli dupa greseli. Asa ca raman o serie de afirmatii neexplicate. Nu stiu sinceritatea celor care intra in dialoguri pe site uri, si nici scopurile lor. Nu stiu nici despre M.B cat este de sincera in cautarea adevarului, dar m-am hotarat sa ii dedic cateva articole cu privire la realitatea Crucii, atat din punct de vedere istoric, cat si biblic.
O sa inchei aceasta postare printr-un exemplu graitor din Esentialul crestinismului:Un tanar care incepuse sa lucreze in capitala, a venit la John Stott si i-a spus ca nu se mai ducea la Biserica, nu mai rostea Crezul fara sa aiva sentimentul ca este ipocrit, deoarece nu il mai credea. La urma il intreaba: ,, Daca as putea sa ti dau raspuns la toate problemele tale, dandu-ti deplina satisfactie intelectuala, ti-ai schimba felul de viata? A zambit si a rosit: adevarata lui problema era morala nu intelectuala.

MAI BATE AZI UN CUI LA CORABIE...

Picaturi mari de sudoare, se prelingeau usor pe fata lui. Era o zi torida. Imbracat in haine de lucru, cu schita in mana, parea ca, nimic din ce se petrece in jurul lui nu poate sa-l abata de la telul sau. Avea un proiect important de realizat. Nu-i mai auzea nici macar pe vecini, carea zi de zi se mirau si se intrebau, ce-i veni!?!Oameni din departari au venit sa vada "minunea". Soapte, voci intreabatoare, rasete pline de batjocura, glasuri descurajatoare, nu puteau sa-l opreasca din lucrul lui. Dumnezeu, i-a incredintat o misiune. I-a cerut sa pregateasca o corabie imensa, si asta era tot ce conta pentru el. Nu ploase niciodata pana atunci. Insa, nu-si punea nici macar o clipa problema, cum, unde, o va folosi. Totusi, el, zi de zi mai batea un cui, si mai adauga o scandura la corabie. Chemarea pe care Dumnezeu i-o facuse, de a fi unealta prin care sa fie salvata omenirea, era cel mai important lucru pentru el, si nimic si nimeni nu putea sa-i distraga atentia de la pregatirea ce o avea de facut. Era greu pentru cei din jur sa inteleaga cum timp de 120 de ani, el zi de zi parca tot mai neobosit, continua sa creada in ceea ce Dumnezeu i-a spus; corabia il va salva pe el si familia lui, dar si pe animalele ce vor intra in ea, de potopul ce urma sa vina. Un mesaj de la Dumnezeu atat de clar, de direct, si totusi pentru cei din jur imposibil de crezut.

Poate si tu esti uneori in "pielea" lui Noe. Dumnezeu ti-a facut o chemare speciala. Ti-a vorbit atat de clar despre ea. Ti-a dat abilitatile necesare pentru ea, si, totusi..., portile nu s-au deschis inca pentru tine. Parca sunt mai ferecate ca oricand. Dumnezeu ti-a facut o promisiune, si parca, in loc sa te apropii de implinire, inaintezi mai mult in pustiu. Astepti ca Dumnezeu sa se implice si sa deschida drumul, iar asteptarea ta, ii nedumereste pe cei din jur. Se intreaba de ce nu faci tu ceva, sa te ajuti singur, cumva..., sa accepti usa care se deschide, chiar daca nu e decat o momeala in a-ti tulbura asteptarea.Soapte in jur descurajatoare, glasuri intrebatoare,...Noe, ce faci? Ce astepti ? Cum poti sa crezi? Si totusi mesajul a fost atat de direct, atat de clar..., doar intre tine, si Creator.

Nu e usor sa ramai ferm pe pozitie, cand toate par sa lucreze impotriva ta. Nu e usor sa continui sa crezi, cand parca "soarele" incearca sa usuce stropul de credinta ce-l mai ai. E greu sa pasesti pe valuri, ca Petru, dar el a fost ales ca piatra de temelie. Si chiar si atunci cand a inceput usor sa se scufunde, Isus l-a luat de mana, l-a ridicat. E greu sa ramai surd la dezaprobari, la vorbe rautacioase.Domnul te-a ales pentru ceva special. Vrea sa se foloseasca de tine. De aceea pustiul din viata ta, nu e decat o perioada de pregatire. Nu esti parasit. Nu te-a lasat singur in pustiu. Iti va trimite corbi , ca lui Ilie ca sa te hraneasca, sa ai resurse sa mergi mai departe. A ales singuratatea sa te caleasca, sa te invete sa pasesti prin credinta. Si pas cu pas, uneori mai inceti, mai nesiguri, alteori mai plini de elan, te va conduce, iti va deschide portile si vei intra in promisiunile Lui.

Mai bate azi un cui la corabie, fii neobosit pentru El. Crede. El are timpul Lui, dar cu siguranta ca va duce la indeplinire tot ce ti-a promis, si va fi ferice de tine. ,,Asteptarea celor neprihaniti nu e decat bucurie..."(Proverbe 10:28)

SIMONA GIURGIU