Poveste de Crăciun-Faţă în faţă cu profeţiile

Şi-a luat licenţa în teologie, apoi a continuat cu un master, iar în itinerariul slujirii sale, pot fi observate diverse destinaţii: Universitatea Biola, organizaţia Chosen People Ministries- unde a slujit timp de un deceniu, sau seminariile Walk Trough the Bible în care a fost implicat timp de 7 ani. Este, deasemenea, pastor al unei biserici din California. Însă cărările vieţii sale n-au fost din totdeauna aşa.

Lois Lapides, pentru că de el este vorba, este născut într-o familie de evrei care frecventa sinagoga, însă credinţa lor era una formală, deoarece ei lucrau în ziua de sabat, si nu aveau un stil de viaţă ,, koşer”. În tot acest timp a învăţat să privească Noul Testament ca pe un fel de manual de antisemitism: ,,Cum să-i urâm pe evrei”. Iar Iisus Hristos cel răstignit şi cu coroană de spini, i se părea ciudat.
Însă, viaţa a rupt ceva în el, atunci când avea vârsta de 17 ani, iar părinţii lui s-au despărţit. Sub influenţa muzicii, dar şi a romanelor lui Jack Kerouac şi Timothy Leary, petrecea prea mult timp prin cafenelele din Greenwich Village, iar astfel a ratat Colegiul. Viaţa lui ia o turnură neverosimilă. Ajunge să fie încorporat în armată, si intră în programul de pregătire pentru războiul din Vietnam. Încearcă să se distanţeze de identitatea lui iudaica, fiind marcat de ororile acestui război, dar şi de anumite gesturi antisemeite de-ale camarazilor lui. Se întoarce din Vietnam cu dorinţa de a ajunge preot budist, dar şi-a dat seama că viaţa lui de ascet nu va reuşi să-i răscumpere trecutul. Îi mărturiseşte lui Lee Strobell: ,, Am făcut o depresie. Îmi amintesc că m-am urcat în metrou şi m-am gândit: ,, poate acesta este răspunsul- să mă arunc pe şine. M-aş putea elibera de trupul meu astăzi, şi m-aş contopi pur şi simplu cu Dumnezeu.” Eram tare dezorientat. Ca să înrăutăţesc şi masi mult situaţia, am început să experimentez LSD-ul.”
Pendulează între budismul chinez, budismul japonez, şi budismul zen, dar nu găseşte plăcerea în nici unul din acestea.Îşi caută împlinirea în Biserica Scientologică, iar apoi în hinduism. Continua cu drogurile, astfel că îşi însoţeşte prietenii la întâlniri satanice. Până într-o zi. Când lumina evangheliei avea să-l cerceteze într-un mod neaşteptat. În 1969, pe Sunset Strip, cu ocazia protestului dramatic al unui evanghelist, se antrenează într-o dezbatere spirituală cu nişte creştini. Dialogul acesta face o breşă în zidul construit cu atâta ardoare:

- Nu există Dumnezeu acolo. Noi suntem Dumnezeu. Tu eşti Dumnezeu. Trebuiedoar să-ţi dai seama, mitraliază Lapides.
- Ei bine, dacă tu eşti Dumnezeu, de ce nu creezi o piatră? Fă să apară ceva, Dumnezeu aşa face, i se răspunde.
Zăpăcit fiind de droguri, întinde mâna goală, imaginându-şi că ţine o piatră.
- Asta e diferenţa dintre tine şi Dumnezeul adevărat, i-a replicat creştinul. Când Dumnezeu creează ceva, toată lumea poate vede acel lucru. E ceva obiectiv, nu subiectiv.
Această replică a venit dureros de adevărată pentru Lapides. Era sătul de filosofiile orientale- acestea îi spuneau că totul depindea de realitatea pe care şi-o crea în mintea lui. Un creştin a pomenit numele lui Iisus. El le-a răspuns că este evreu şi că nu poate crede în Iisus.
- Cunoşti profeţiile cu privire la Mesia?
Nicodată nu auzise de ele. Când pastorul i-a citat câteva preziceri ale Vechiului Testament, şi i-a arătat că acestea se împlinesc în Iisus, a acceptat să ia o Biblie, însă l-a avertizat că nu avea de gând să deschidă Noul Testament.
-Bine. Citeşte numai Vechiul Testament şi cere-i Dumnezeului lui Avraam, Isaac, şi Iacov- Dumnezeul lui Israel- să-ţi arate dacă Iisus este Mesia. Căci El este Mesia vostru. Iniţial a venit la poporul evreu, iar apoi a devenit Mântuitorul întregii lumi. Aceste informaţii uimitoare pentru Lapides, i-au stârnit interesul. A descoperit că Mesia era mai mare ca Moise, că el era omul suferinţei- care trebuia să moară pentru păcatele noastre, că trebuia să se nască din fecioară, că locul naşterii sale era Betleemul.

Toate profeţiile arătau spre Iisus din Nazaret. A fost atât de şocat, încât i-a cerut mamei sale vitrege, o Scriptură în limba ebraică, iar acestea spuneau acelaşi lucru.
Deschide Noul Testament cu gândul că va citi doar prima pagină, iar primele Cuvinte ,, Cartea Neamului lui Iisus Hristos, Fiul lui David, Fiul lui Avraam”, aveau să se constituie în revelaţii uluitoare. Şi-a dat seama că totul era despre poporul evreu. Că ei- iudeii, nu l-au acceptat pe Mesia, iar Mântuirea Lui s-a îndreptat înspre neamuri. Cu toate că era legat de droguri, sex, iar forţe malefice păreau să-l tragă înapoi, în timpul unei excursii a cerut lui Dumnezeu să-l schimbe.
Iar de atunci, în ciuda opoziţiei familiei- care s-a bucurat pentru schimbarea lui, dar au fost furioşi din cauza credinţei în Iisus- a mers înainte, fiind o mărturie vie a Împărăţiei lui Mesia. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile, dăruindu-i o soţie evreică creştină. Iar Biserica pe care o frecventa Deborah, era condusă de pastorul care cu mai multe luni în urmă, pe Sunset Strip, îl făcuse pe Lapides să citească Vechiul Testament.

,,Cum au spus proorocii..."

Se apopie Sărbătoarea Naşterii Domnului. Ne vom gândi încă odată, cum la ,, împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” Nu ştiu unde vei sărbători, sau cum vei sărbători, dar te-aş ruga să nu pierzi ocazia de a te bucura încă odată, de Acest Iisus Unic. Ia-ţi Biblia, şi răsfoieşte pagină cu pagină, pentru a vedea cum Naşterea lui Hristos este împlinirea profeţiilor Vechiului Testament. Nici un Întemeietor de religii nu a putut emite pretenţia, că în el se împlinesc profeţii rostite cu sute de ani înainte. Naşterea, lucrarea, moartea şi învierea Domnului, sunt încununarea planului făcut de veacuri în Sine Însuşi, de Dumnezeu.
Matematicianul creştin, Peter Stoner, a publicat în cartea Science Speaks, anumite calcule prin care să se demonstreze că, numai ca opt din cele trei sute de profeţii să se împlinească în dreptul unui om, există şanse de 1 la 10 milioane de miliarde. Iar Lucian Cristescu, ilustrează acest fapt în felul următor: ,, E ca şi cum ai acoperi toată suprafaţa României cu 10 milioane de miliarde de 10 bani la o grosime de 1 metru şi jumătate. Din această imensitate de monede amestecate, doar una ar fi marcată.”
Şansa ca cineva legat la ochi, să o găsească din prima încercare, ar echivala cu şansa ca numai 8 din cele 300 de profeţii, să se împlinească în dreptul unei singure persoane. Iar pentru împlinirea tuturor celor 300 de profeţii, şansa este atât de mică, încât atinge numere astronomice, pe care nimeni nu şi le poate închipui.
Da! Lasă-te pătruns de frumuseţea Planului Divin, înnoieşte-ţi dragostea şi credinţa faţă de Fiul lui Dumnezeu:

,,O, ce veste minunata
In Betleem ni s-arata
Astazi s-a nascut
Cel far' de-nceput
Cum au spus proorocii
Astazi s-a nascut
Cel far' de-nceput
Cum au spus proorocii.”

Iar sub răsunetul colindului, lasă-i pe prooroci să te călăuzească până la iesle. Acolo îl vei vedea pe cel din sămânţa femeii, născut de fecioara care a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt, în acel Betleem care era desemnat să adăpostească pe Însăşi Pâinea coborâtă din cer. Iisus este Fiul lui Dumnezeu-şi dupa cum au spus proorocii- Fiul lui Avraam, prin care vor fi binecuvântate toate naţiunile pământului, din seminţia lui Iuda, din casa lui David. Închină-i-te bucuros pruncului, pentru că tu ai văzut împlinirea a ceea ce, ei mult ar fi dorit să vadă.

Marturii ale primilor crestini cu privire la moartea Lui Iisus

Ignatiu Teoforul(aprox.50-115d.Hr.), episcopul Antiohiei- care a fost martirizat pentru credinta sa in Hristos, se confrunta si el in calitate de slujitor al Bisericii cu aceste acuze, cum ca Hristos ar fi murit doar in aparenta, iar in epistola sa catre credinciosii din Smirna, afirma urmatoarele: ,, Pe timpul lui Irod si a lui Pilat din Pont a fost pironit cu adevarat pentru noi cu trupul, din al carui fruct suntem noi din patima Lui cea de Dumnezeu fericita… El a patimit toate acestea ca sa ne mantuim. A patimit cu adevarat, si a inviat cu adevarat, nu cum spun unii credinciosi ca a patimit in aparenta, ei existand in aparenta, si precum si gandesc, asa li se va intampla, pentru ca sunt fantome si draci.” Iata ce inversunat si ce inflexibil este episcopul cu privire la faptul ca moartea lui Hristos a fost una reala din punct de vedere istoric.

Policarp-Episcopul Smirnei lauda credinta filipenilor, in ,,Hristos care a suferit pentru pacatele noastre, mergand pana la moarte…” Acest Parinte Apostolic nu concepea nici el, credinta adevarata, fara a crede in relatarile apostolilor, si in marturisirea lor.

Tertulian(cca.160-220) din cartagina, nordul Africii spune:,, Dar evreii erau atat de exasperati de invatatura Lui… incat pana la urma L-au adus inaintea lui Pilat din Pont, in acelasi timp guvernator roman al Siriei, si prin violenta strigatelor lor impotriva lui, I-a intors acestuia o sentinta dandu-L in mainile lor sa fie rastignit”.

Fiecare crede ce vrea, asa ne-a creat Dumnezeu cu posibilitatea de-a alege, insa Adevarul lui Dumnezeu ramane Adevar, iar pentru acest adevar, milioane de crestini si-au dat viata de-a lungul secolelor.

(Marurii care cer un verdict- Josh Mc Dowell; Iisus din Nazaret-Jacques Schlosser; Pledoarie
pentru Cristos-Lee Strobell; Relatie prin Cuvant-Josh McDowell&Thomas William; Scrierile Parintilor Apostolici-Traducere Pr. D. Fecioru)

Închinare prin rugăciune (partea a treia)

-Corecteaza-ţi concepţiile greşite despre Dumnezeu!
-Exod 20:4-5;Romani 1:21 Noi generalizăm acastă a doua poruncă în domeniul reprezentării fizice a
Divinităţii.Considerăm că este păcat să-l reduci pe Dumnezeu la nivelul unei statui, sau să furi din slava lui Dumnezeu înfăţişându-l într-un tablou, si este biblic acest principiu. Dar cred că ne facem vinovaţi de reprezentări mentale în ce-l priveşte pe Dumnezeu. Ni-l asemanăm adeseori ca pe un Poliţist cosmic, un hoţ al bucuriei, în faţa căruia trebuie să tremurăm, pentru ca ne urmăreşte pretutindeni ca să vadă când greşim. Altii îl consideră ca pe Marele Vindecător, sau Făcător de minuni, iar când minunile nu apar, credinţa li se zguduie. Alţii cred în El ca într-un fel de Moş Crăciun care împarte cadouri. În vreme ce mulţi se raporteză ca la un fel de Bunicuţ Bătrân care nu le ştie el pe toate. Închinarea adevărată înseamnă să-i acorzi Lui Dumnzeu slava de Dumnezeu.
-Prin perseverare(Luca 11:8-13) Una din barierele unei vieţi autentice de închinare este supericialitatea. Ea se manifestă adesea prin acea lipsă de chef, şi prin diferite predispoziţii sufleteşti. Uneori suntem plini de pasiune, ca apoi să fim storşi de vlagă. Însă cel ce perseverează nu s va da bătut, indiferent de vremuri, sau de ce spun alţii, sau de faptul că Dumnezeu pare departe uneori.

Prin credinţă(Evrei 11:1) Credinţa merge mai departe, atunci când raţiunea şi apoi speranţa, nu vor să mai facă nici un pas.

Direcţii de închinare prin rugăciune

Închinare prin mărturisire
-dublul aspect al marturisirii(Romani 10:9,1Ioan 1:9) Trebuie să mărturisim în inchinarea noastră, atât măreţia lui dumnezeu cât şi propria noastră neputinţă.

Închinare prin rugăciunea de cerere(Matei 7:7-8) Trebuie să ne examinăm motivaţia din spatele cererii.

Închinare prin mijlocire (1 Timotei 2:1-4) Trebuie să simţim cu Inima Lui Dumnezeu când este vorba de alţii.

Închinare prin ascultare şi supunere(Ioan 14:23-24) Trebuie să luăm seama la direcţia dată de Dumnezeu. De multe ori ne rugăm, dar nu acceptăm schimbarea, iar apoi ne mirăm de ce nu lucrează Dumnezeu în vieţile noastre.

Închinare prin aşteptare (Isaia 40:3) Trebuie sa nu ne pierdem răbdarea.

Închinare prin anticipare (Evrei 11:1) Trebuie să vedem prin credinţă că lucrul cerut după voia lui Dumnezeu a intrat deja în posesia noastră.

Închinare prin rugăciune (partea a doua)

Elemente ale inchinării:jertfe,altar,Cortul Întâlnirii,Templul,preoţii.
Jertfele: Mă alătur ideii care indică prima jertfă, ca fiind omorârea animalelor, cu care au fost îmbrăcaţi Adam şi Eva. Atunci au înteles pentru primadată oamenii ce înseamnă păcat, când au văzut sânge şi moarte pentru ca ei să trăiască..Cu excepţia jertfelor naţionale, înjunghierea era efectuată de închinător,care punea mâinile, sau în perioada biblică este mai probabil că îşi punea numai o mână( Numeri 27:18) Închinătorul care aducea jertfa era conştient de faptul că el ar merita moartea pentru propriul său păcat, dar că era înlocuit prin jertfa adusă( Levetic 17: 11)
Cortul Întâlnirii, Templul, Preoţii: Ritualul jertfelor gravita în jurul Cortului Întâlnirii, iar mai târziu a Templului, preoţii având un rol decisiv în mânuirea jertfelor, în funcţie de ocazia, sau tipul de jertfă.Semnificativ era mesajul Perdelei, care despărţea ,,Locul Sfânt” de cel ,,Prea Sfânt”.Credinciosul era înfruntat de acest mesaj: ,, dacă nu ai păcat, treci dincolo!” Iar răspunsul era doar tăcere...
Închinarea în Noul Testament
Adevărata închinare are loc în duh şi în adevăr(Ioan 4:23),şi ea poate avea loc pe baza jertfei pe cruce a lui Iisus Hristos(Evrei 9). Hristos a fost acel care a intrat în ,, Sfânta Sfintelor”atât ca preot, cât şi ca jertfă. Perdeaua s-a rupt, semn că toţi cei ce cred în El, au acces înaintea lui Dumnezeu.

Scopul închinării prin rugăciune
Scopul închinării este de a te menţine concentrat/focalizat spre/cu/pentru Dumnezeu.
Cum poţi împlini scopul închinării?
Închinarea înseamnă atitudine. Iar această atitudine trebuie să fie una corectă si este în legătură cu cunoaşterea ta faţă de Dumnezeu. Într-o biserică din sudul ţării, un frate a mulţumit lui Dumnezeu pentru că a lucrat în viaţa fetei lor bolnave de cancer. Completarea însă a fost uluitoare: ,, de aceasta depeindea, rămânerea mea şi a soţiei la credinţă”.

Închinare prin rugăciune

Def. Închinarii:,, Închinarea constituie acele acţiuni şi atitudini prin care se venerează şi se cinsteşte demnitatea unicului Dumnezeu al cerului şi al pământului.Astfel închinarea Îl are pe Dumnezeu in centru , nu pe om.În închinarea creştină,noi ne apropiem de Dumnezeu cu recunoştinţă pentru ceea ce El a făcut pentru noi în Hristos şi prin Duhul Sfânt.Aceasta necesită o ancorare în El a credinţei şi o recunoaştere a faptului că El este Dumnezeul şi Domnul nostru.” Închinarea înseamnă atât faptă cât si atitudine.
Def. Rugăciunii:,,Rugăciunea se referă la comunicarea sub numeroase aspecte a credinciosului cu Domnul Dumnezeu.Această activitate este descrisă ca invocare a lui Dumnezeu(Ps. 17:6),chemare a Numelui Domnului(Gen.4:26),strigare către Domnul(Is.55:6),venire cu încredere la tronul harului(Evrei 4:16) şi apropiere de Dumnezeu(Evrei 10:22).
În esenţă închinarea prin rugăciune înseamnă comunicare cu Dumnezeu.Comunicare dintre Dumnezeu si Avraam constituie un bun exemplu(Gen.17:15,18,19,22).
Închinarea trebuie să fie răspunsul nostru, la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, şi la ceea ce este Dumnezeu în primul rând.
Cadrul închinării
Închinarea pierdută
Din cauza păcatului primilor oameni închinarea prin rugăciune este contrară naturii noastre decăzute.Nu mai face parte din firea noastră să ne mai rugăm aşa cum o făcea Adam si Eva când încă erau în Grădina Edenului. Numai acei oameni care au avut o întâlnire personală cu Domnul, fiind regeneraţi prin Duhul Sfânt, pot trăi adevărata închinare.
Închinarea în Vechiul Testament
Dumnezeu ne arată cum poate fi restabilită legătura pierdută cu El oferindu-ne calea Închinarii.Astfel că înca de la începutul istoriei îi putem vedea pe Adam,Eva,Cain, Abel,Noe,Avraam ,închinându-se.Dumnezeu face primul pas vorbindu-le,iar ei au trebuit să accepte autoritatea lui Dumnezeu în vieţile lor,urmând Cuvântul Lui:
,, Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: ,,Unde eşti ?”(Genesa 3 : 8)
,, ... păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”( Genesa: 4:7 )
,, Atunci Dumnezeu a zis lui Noe...”(partea I)