Marturii ale primilor crestini cu privire la moartea Lui Iisus

Ignatiu Teoforul(aprox.50-115d.Hr.), episcopul Antiohiei- care a fost martirizat pentru credinta sa in Hristos, se confrunta si el in calitate de slujitor al Bisericii cu aceste acuze, cum ca Hristos ar fi murit doar in aparenta, iar in epistola sa catre credinciosii din Smirna, afirma urmatoarele: ,, Pe timpul lui Irod si a lui Pilat din Pont a fost pironit cu adevarat pentru noi cu trupul, din al carui fruct suntem noi din patima Lui cea de Dumnezeu fericita… El a patimit toate acestea ca sa ne mantuim. A patimit cu adevarat, si a inviat cu adevarat, nu cum spun unii credinciosi ca a patimit in aparenta, ei existand in aparenta, si precum si gandesc, asa li se va intampla, pentru ca sunt fantome si draci.” Iata ce inversunat si ce inflexibil este episcopul cu privire la faptul ca moartea lui Hristos a fost una reala din punct de vedere istoric.

Policarp-Episcopul Smirnei lauda credinta filipenilor, in ,,Hristos care a suferit pentru pacatele noastre, mergand pana la moarte…” Acest Parinte Apostolic nu concepea nici el, credinta adevarata, fara a crede in relatarile apostolilor, si in marturisirea lor.

Tertulian(cca.160-220) din cartagina, nordul Africii spune:,, Dar evreii erau atat de exasperati de invatatura Lui… incat pana la urma L-au adus inaintea lui Pilat din Pont, in acelasi timp guvernator roman al Siriei, si prin violenta strigatelor lor impotriva lui, I-a intors acestuia o sentinta dandu-L in mainile lor sa fie rastignit”.

Fiecare crede ce vrea, asa ne-a creat Dumnezeu cu posibilitatea de-a alege, insa Adevarul lui Dumnezeu ramane Adevar, iar pentru acest adevar, milioane de crestini si-au dat viata de-a lungul secolelor.

(Marurii care cer un verdict- Josh Mc Dowell; Iisus din Nazaret-Jacques Schlosser; Pledoarie
pentru Cristos-Lee Strobell; Relatie prin Cuvant-Josh McDowell&Thomas William; Scrierile Parintilor Apostolici-Traducere Pr. D. Fecioru)

Marturii ale istoriei antice cu privire la moartea lui Hristos

Tacitus, un istoric roman din primul secol vorbeste in Anale 15:44 despre rastignirea lui Hristos,
explicand ce s-a intamplat in marele incendiu al Romei:,, Asadar, pentru a curma zvonurile, Nero i-a invinuit pe nedrept si i-a supus la cele mai cumplite torturi pe cei numiti crestini de populatie, oameni care erau intampinati cu ura pentru grozaviile lor. Cristus, de unde li se trage si numele, a suferit pedeapsa suprema in timpul domniei lui Tiberiu din porunca unuia dintre proocuratorii nostril, Pilat din Pont…” http://en.wikipedia.org/wiki/Tacitus_on_Jesus

In anul 1961, doi arheologi italieni au scos la suprafata o inscriptie Latina care facea referire la guvernatorul roman.

Iosefus Flavius atesta si el moartea lui Iisus, in Antichitati 18.3.3: ,,Cam in timpul acela, Iisus, un om intelept, daca il putem numi o; pentru ca El era un facator de lucruri minunate, un astfel de invatator, incat oamenii primeau adevarul cu placere; a atras la El multi evrei cat si multi dintre greci. Acest om era Hristosul. Si atunci cand Pilat, pe baza acuzatiilor conducatorilor nostrii, l au condamnat la cruce, cei care L-au iubit nu L-au parasit, deoarece El le-a aparut viu a treia zi; profetii divini vorbisera despre aceste lucruri, si despre mii de alte lucruri minunate cu privire la El…” Acest text se afla redat atat in editia Loeb a lucrarilor lui, cat si intr-un text citat de Eusebiu in al patrulea secol. Trebuie spus ca Iosefus nu simpatiza cu crestinii, si ca acest evreu scria in asa fel incat sa placa romanilor, ceea ce ne da dreptul sa credem –ca nu ar fi inclus aceasta relatare daca nu era adevarata.

Thallus (a scris in jurul anului 52 d. Hr.) este citat de Iulius Africanul in descrierea cutremurului care a urmat rastignirii lui Hristos: ,, Un intuneric cu totul infricosator s-a lasat peste intreaga lume, un cutremur a despicat pietrele si multe alte locuri din Iudea si din alte parti au fost devastate.” http://www.christian-thinktank.com/jrthal.html

Lucian din Samosata a fost un scritor grec din secolul al doilea, care nu i-a simpatizat nici el pe crestini. El spune: ,, intemeitorul Legii lor i-a facut pe toti sa creada ca sunt frati din clipa convertirii lor, sa nege zeii Greciei si sa-l venereze pe inteleptul cel rastignit, si sa traiasca dupa legile lui.”

In istorie nu este important daca evenimentul despre care studiez, il consider sau nu valid, imi confirma sau nu prejudecatile, sau informatiile mele, imi convine sau nu imi convine, il consider posibil sau imposibil. Istoricii spun ca trebuie sa ai o singura intrebare in minte: s-a intamplat, sau nu s-a imtamplat?

(Marurii care cer un verdict- Josh Mc Dowell; Iisus din Nazaret-Jacques Schlosser; Pledoarie pentru Cristos-Lee Strobell; Relatie prin Cuvant-Josh McDowell&Thomas William)

Dialog cu M.B.

Micheline Bealieu:
vreti sa va spun ce ma tine pe mine?

in momentul cind,chiar daca am uitat ca Iisus m-a vindecat si eu am uitat sa multumesc,si,sa zicem ca ar veni vremea dulcica din Biblie(care va place foarte mult)-vremea judecatii lui Iisus,eu prefer sa fie rastignit baraba,PENTRU CA E HOT.

Deci,Iisus RAMINE VIU,si eu pot sa-L vad mereu si sa-l ascult mereu,fara sa am in fiinta mea pata uciderii.
Nu aveti nimic impotriva,nici nu puteti avea,e mintea mea si hotarasc ce poftesc cu ea.Daca eu hotarasc asta,nu se supara Dumnezeu.E ok atunci.
Are destula putere ca sa nu fie “necesara” uciderea Lui;se si stie ca spiritul domina materia,deci,din educatie,se pot regla conturile cu satana,fara sa fie nevoie de moarte.

De altfel,mie,nestiutoarea,mi-a dat Dumnezeu un singur talant pe lume-pe Iisus.Nu vreau sa-l ingrop in pamint.

PS
In acest teritoriu nu se poate intra decit acceptind varianta aceasta nebuneasca,sa te impotrivesti mortii lui Dumnezeu.Poti sa vezi,sa auzi,dar nu poti intra.Adica nu poti simti.

Sorin:
Tu poti sa gandesti ce vrei cu mintea ta, insa atunci il ignori pe Dumnezeu, care vrea ca mintea noastra sa acepte invataturile lui, si sa fie curatita, si indrumata de aceste invataturi. Iata ce spune Dumnezeu despre mintea omului care nu s a intors la Hristos, pentru a primi nasterea din nou-care aduce o innoire divina a mintii si a inimii: ,,având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.” (Efeseni 4:18)“Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.”(Tit 1:15)Dumnezeu judeca nascocirile desarte ale mintii care nu primeste revelatia data de El: ,,fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”Solutia draga Micheline este sa faci ce a facut Nebucadnetar:,,După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.” Domnul sa te ajute!

M.B.
Sorin de ce zici tu ca am lipsuri in a gasi solutii?-pentru ca asa ma vezi tu???-spune-mi,mai bine,cu ce nu esti tu de acord-spune-mi,tu,logic,unde i-am gresit lui Dumnezeu?Ca nu vreau sa-i ucid fiul si ca-L las pe El sa reconsidere situatia?Unde?Spune,altfel “portretul” pe care mi l-ai facut ti se trece in cont.-toata biblia vorbeste despre o perioada in care satana se dadea sef-perioada in care noi trebuia sa facem slalom printre adevar si minciuna.Un fel de care pe care.Si daca sinteti convinsi de o minciunica,ce-ati face?

S. Micheline, eu ti am raspuns doar la o afirmatie: ,Nu aveti nimic impotriva,nici nu puteti avea,e mintea mea si hotarasc ce poftesc cu ea.Daca eu hotarasc asta,nu se supara Dumnezeu.E ok atunci.” Si ideea mea era ca daca tot gandesti, ar fi bine sa gandesti ceea ce gandeste si Cuvantul lui Dumnezeu. Pana la ati raspunde la alte intrebari, as vrea sa stiu daca tu crezi ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, prin care El ni se reveleaza in mod special, aratandu ne modul in care putem fi intr o relatie mantuitoare cu El?

Acest dialog s-a petrecut pe http://www.pasi.ro/. Intr-adevar este greu sa vorbesti cu cei ce nu cred Biblia, deoarece fara a-i jigni, dar la foc automat scot greseli dupa greseli. Asa ca raman o serie de afirmatii neexplicate. Nu stiu sinceritatea celor care intra in dialoguri pe site uri, si nici scopurile lor. Nu stiu nici despre M.B cat este de sincera in cautarea adevarului, dar m-am hotarat sa ii dedic cateva articole cu privire la realitatea Crucii, atat din punct de vedere istoric, cat si biblic.
O sa inchei aceasta postare printr-un exemplu graitor din Esentialul crestinismului:Un tanar care incepuse sa lucreze in capitala, a venit la John Stott si i-a spus ca nu se mai ducea la Biserica, nu mai rostea Crezul fara sa aiva sentimentul ca este ipocrit, deoarece nu il mai credea. La urma il intreaba: ,, Daca as putea sa ti dau raspuns la toate problemele tale, dandu-ti deplina satisfactie intelectuala, ti-ai schimba felul de viata? A zambit si a rosit: adevarata lui problema era morala nu intelectuala.

MAI BATE AZI UN CUI LA CORABIE...

Picaturi mari de sudoare, se prelingeau usor pe fata lui. Era o zi torida. Imbracat in haine de lucru, cu schita in mana, parea ca, nimic din ce se petrece in jurul lui nu poate sa-l abata de la telul sau. Avea un proiect important de realizat. Nu-i mai auzea nici macar pe vecini, carea zi de zi se mirau si se intrebau, ce-i veni!?!Oameni din departari au venit sa vada "minunea". Soapte, voci intreabatoare, rasete pline de batjocura, glasuri descurajatoare, nu puteau sa-l opreasca din lucrul lui. Dumnezeu, i-a incredintat o misiune. I-a cerut sa pregateasca o corabie imensa, si asta era tot ce conta pentru el. Nu ploase niciodata pana atunci. Insa, nu-si punea nici macar o clipa problema, cum, unde, o va folosi. Totusi, el, zi de zi mai batea un cui, si mai adauga o scandura la corabie. Chemarea pe care Dumnezeu i-o facuse, de a fi unealta prin care sa fie salvata omenirea, era cel mai important lucru pentru el, si nimic si nimeni nu putea sa-i distraga atentia de la pregatirea ce o avea de facut. Era greu pentru cei din jur sa inteleaga cum timp de 120 de ani, el zi de zi parca tot mai neobosit, continua sa creada in ceea ce Dumnezeu i-a spus; corabia il va salva pe el si familia lui, dar si pe animalele ce vor intra in ea, de potopul ce urma sa vina. Un mesaj de la Dumnezeu atat de clar, de direct, si totusi pentru cei din jur imposibil de crezut.

Poate si tu esti uneori in "pielea" lui Noe. Dumnezeu ti-a facut o chemare speciala. Ti-a vorbit atat de clar despre ea. Ti-a dat abilitatile necesare pentru ea, si, totusi..., portile nu s-au deschis inca pentru tine. Parca sunt mai ferecate ca oricand. Dumnezeu ti-a facut o promisiune, si parca, in loc sa te apropii de implinire, inaintezi mai mult in pustiu. Astepti ca Dumnezeu sa se implice si sa deschida drumul, iar asteptarea ta, ii nedumereste pe cei din jur. Se intreaba de ce nu faci tu ceva, sa te ajuti singur, cumva..., sa accepti usa care se deschide, chiar daca nu e decat o momeala in a-ti tulbura asteptarea.Soapte in jur descurajatoare, glasuri intrebatoare,...Noe, ce faci? Ce astepti ? Cum poti sa crezi? Si totusi mesajul a fost atat de direct, atat de clar..., doar intre tine, si Creator.

Nu e usor sa ramai ferm pe pozitie, cand toate par sa lucreze impotriva ta. Nu e usor sa continui sa crezi, cand parca "soarele" incearca sa usuce stropul de credinta ce-l mai ai. E greu sa pasesti pe valuri, ca Petru, dar el a fost ales ca piatra de temelie. Si chiar si atunci cand a inceput usor sa se scufunde, Isus l-a luat de mana, l-a ridicat. E greu sa ramai surd la dezaprobari, la vorbe rautacioase.Domnul te-a ales pentru ceva special. Vrea sa se foloseasca de tine. De aceea pustiul din viata ta, nu e decat o perioada de pregatire. Nu esti parasit. Nu te-a lasat singur in pustiu. Iti va trimite corbi , ca lui Ilie ca sa te hraneasca, sa ai resurse sa mergi mai departe. A ales singuratatea sa te caleasca, sa te invete sa pasesti prin credinta. Si pas cu pas, uneori mai inceti, mai nesiguri, alteori mai plini de elan, te va conduce, iti va deschide portile si vei intra in promisiunile Lui.

Mai bate azi un cui la corabie, fii neobosit pentru El. Crede. El are timpul Lui, dar cu siguranta ca va duce la indeplinire tot ce ti-a promis, si va fi ferice de tine. ,,Asteptarea celor neprihaniti nu e decat bucurie..."(Proverbe 10:28)

SIMONA GIURGIU

Când eşti ispitit să te retragi în confortul pe care ţi-l aduce obişnuinţa

Obişnuinţa înseamnă a face un lucru fără să-l mai gândeşti. Putem observa peste tot, cum puterea obişnuiţei se răsfrânge în vieţile noastre.
Un frate îi citea surorii sale din clasa I subtitrarea filmului, însă la un momentdat ea a părăsit încăperea, iar el a continuat 10-15 minute să citească cu voce tare. La conferinţe cu slujitorii din conducerea bisericilor, se ridică tot mereu câte unul care spune: dragi fraţi si surori! Dar acolo nici ţipenie de femeie. Şi eu cad deseori în capcanele obişnuinţei. La două săptămâni după căsătorie, am mers în Baia Mare cu un prieten, pentru a-mi cumpăra calculator. Când Nelu mă întreba ceva, răspunsul meu era:,, da dragă.” Când îi explicam ceva, la urmă îl întrebam: ,, înţelegi dragă?” Mi-am cerut scuze în cele din urmă, deoarece reflexul îmi juca feste.Aceasta este putera obişnuinţei.
Când intri în casă, primul lucru pe care-l faci, deschizi calculatorul. În loc să mănânci la masă, îţi duci mâncarea la calculator. Când eşti singur şi trist, din nou calculatorul. Când eşti atacat, fie te retragi în carapacea ta, fie te răzbuni. Când ai pierdut controlul, sticla cu alcool, mancarea, pornografia, violenţa, pot fi volanul cu care virezi pe drumul spre dezastru-un drum departe de cel pe care Dumnezeu îl are pentru tine.
De ce alegem aşa de uşor drumul obişnuinţei? Pentru că firea pământească controlata de Satan, ne dau impresia că suntem în control, iar întronarea propriului eu ne face să urâm să predam acest control lui Dumnezeu. Astfel că pe oamenii din jurul nostru nu-i putem controla, asemenea unor iepuri sălbatici, direcţiile lor sunt aiuritoare lăsându-ne cu sufletul scos. Marea înfuriată a vieţii cu tragediile ei, se revarsă peste ţărmul lumii noastre, iar pierderile din viaţă ne fac să plutim ca o corabie aflată în derivă,şi când viitorul pare sumbru, apelăm la soluţiile omeneşti. Iată ca tastatura o controlăm. Mâncarea, alcoolul, telecomanda, internetul ne dau acea minunată şi iluzorie senzaţie de control.
Nu te retrage în confortul obişnuinţei tale, ci Accepta calea mai grea. Roagă-l pe Iisus sa te duca pe Calea veşniciei.

“M-am hotărât să-l urmez pe Iisus”- a fost scris cu sânge

Unii dintre noi au fost convertiţi în timpul intonarii acestei cântări, alţii au cântat-o atunci când au încheiat Legământ în apa botezului, şi cred ca mulţi o cântăm în momente de cumpănă, înnoindu-ne astfel o hotărâre glorioasă:

/:M-am hotărât să-L urmez pe Iisus:/
M-am hotărât să-L urmez pe Iisus
Şi înapoi, eu nu voi da.


/:Nimic nu mă va clinti pe cale:/
Nimic nu ma va clinti pe cale
Şi înapoi, eu nu voi da.

/:În urmă-i lumea nainte-i Iisus:/
În urmă-i lumea nainte-i Iisus
Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi.

/:Renunţ la lume, dar nu la Iisus:/
Renunţ la lume, dar nu la Iisus
Căci nu voiesc sa merg-napoi.

Am aflat sursa puterii acestei cântări, şi împrejurările în care a fost compusă. Un misionar indian a redat istoria înălţătoare a acestei cântări, mergând cu 150 de ani în urmă. Atunci în Ţara Galilor era o trezire spirituală puternică, iar galezii veneau ca misionari în India. Erau omorâţi pe capete din cauza unei legi din nord-estul Indiei, deoarece atunci când un tânăr venea să-i ceară mâna fetei de la tatăl acesteia, bărbatul îl întreba cu privire la numărul craniilor pe care le deţine acasă. Astfel că tinerii care doreau să se căsătorească începeau „sportul” uciderii, iar cea mai bună ţintă erau misionarii, deoarece nu trebuiau să suporte nici o consecinţă. Însă un misionar presbiterian a convertit o familie de băştinaşi, alcătuită din soţ, soţie, şi doi copii. Nesuportând să vadă cum nişte consăteni de-ai lor se convertesc, i-au chemat la judecată în faţa satului. Pe acel stadion, completul de judecată a hotarât să le mai acorde o şansă:

„ M-am hotărât să-l urmez pe Iisus”, răspunde ferm indianul, în faţa provocării.
Miza se măreşte:

-,, Dacă nu renunţi Hristos îţi omorâm copiii.”
-„ M-am hotarat să-L urmez pe Isus/Şi inapoi, eu nu voi da”, vine răspunsul celui care a găsit în Hristos cea mai mare comoară a vieţii lui.
- „ Dacă nu renunţi la credinţa ta în Hristos, îti omorâm şi soţia.”
-„ Şi dacă nimeni nu ar rămâne cu mine, eu înapoi nu voi da.”

Mai avea doar un lucru de pierdut,însă avea să câştige ceea ce nu putea fi comparat cu nimeni, şi cu nimic din lumea aceasta. Când i-au cerut să renunţe la Hristos pentru a-şi câştiga propria viaţă, a răspuns: „În urmă-i lumea nainte-i Iisus/Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi. /Renunţ la lume, dar nu la Iisus/Căci nu voiesc să merg-napoi.”
Preşedintele acelui sat a pus întrebarea: „de ce acest om a murit pentru cineva care a trăit pe alt continent, şi cu mult timp în urmă?... Trebuie să fie o putere aici! Dacă eşti viu Iisuse Hristoase, intră în inima mea.” Apoi, inima i-a fost copleşită de Hristos, şi a strigat:,, Şi eu cunosc puterea lui Hristos”.
Toţi şi-au ridicat mâinile şi au spus: „ Şi noi aparţinem lui Hristos.” 98% din locuitorii acelei regiuni din nord-estul Indiei sunt creştini presbiterieni.

Sincer să fiu, nu sunt în stare să fac o încheiere la acest articol. Cuvintele îmi sunt prea sărace. Fă-o tu, la fel ca mine, în inimă şi-n minte...

Test psihologic!

Acesta este un test al unui psiholog american. Nu este un banc.
Ganditi-va in liniste si formulati raspunsul cu calm. Doar dupa aceea
schimbati pagina !

Deci:
Aceasta este povestea unei fete. In timpul inmormintarii mamei sale a
vazut un barbat necunoscut. Ea a fost atit de impresionata de el si a
fost atit de sigura ca este barbatul visurilor ei incit s-a indragostit
pe loc. Totusi, dupa inmormintare, barbatul a disparut si ea nu l-a
mai vazut niciodata. Citeva zile mai tirziu ea si-a ucis propria sora.
De ce?



Va rog NU dati la pagina urmatoare pina nu v-ati gindit intens la
raspuns si nu ati gasit propria solutie.

































Raspuns:

Ea a sperat sa-l reintilneasca la inmormintare pe barbatul visurilor ei.

Daca ati raspuns corect la intrebare atunci ginditi ca un psihopat.




Acesta a fost un test al unui psiholog american care l-a utilizat pentru
a determina daca cineva are mentalitatea unui ucigas. Au fost testati
multi ucigasi in serie care au raspuns toti corect la intrebare.

Daca nu ati raspuns corect - puteti fi bucurosi. Daca insa careva
dintre prietenii dumneavoastra a raspuns corect va sugeram sa
pastrati distanta.


http://andrada-celia.blogspot

Cele mai mari tragedii... Cele mai mari promisiuni...

Unul din cele mai mari pericole ale zilelor noastre este desensiblizarea. Nicicând oamenii nu au fost bombardaţi cu o aşa rapiditate, şi cu un asemenea aflux de ştiri, care mai de care mai proaste şi mai triste. Moartea, dezastrul, şi păcatul apar în fiecare zi în casele noastre, fie prin ziare, internet, sau televizor, deşi ne-ar fi şi prea de ajuns cu cât cunoaştem din realitatea imediat înconjurătoare. Deaceea, de multe ori ni se pare obositor să mai strecurăm ştirile din perspectiva divină, şi să-l întrebăm pe Dumnezeu cu privire la ce vrea să ne-nveţe.
Zilele acestea mi-au atras atenţia trei ştiri. Prima este legată de moartea marelui actor Ştefan Iordache, răpus de o boală necruţătoare. Oare câţi vor rămâne cu gândul lui Dorel Vişan? El spunea că moartea te scapă de toţi duşmanii de pe pământ, dar rămâi cu cel mai puternic: faptele tale. Ca adoua să se refere la cutremurul economic, care a afectat primele cinci companii americane din domeniul financiar, şi implicit lumea întreagă. Au fost afectate bursele, preţul barilului de petrol,etc. Şi totuşi nu finanţele conduc lumea... Iar a treia ştire care mi-a dat de gândit, a fost faptul că fotomodelul britanic Jenny Grant, s-a spânzurat la doar 19 ani. Era cunoscută şi apreciată, era studentă la facultate, avea totul, după cum ar zice mulţi. Şi totuşi nu avea...
M-am oprit doar la aceste evenimente, şi îl intreb pe Domnul,asemenea oamenilor din textul de mai jos: Doamne ce vrei să ne înveţi?



,,Iar În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2 "Credeţi voi", le-a răspuns Isus, "că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?
3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?
5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel." Luca 13

Oamenii aceştia erau impresionaţi de tragediile vremii lor. Galileenii erau proverbiali pentru lipsa lor de interes în ce priveşte trăirea spirituală. Şi probabil că oamenii aceştia se gândeau că acest eveniment are de-a face cu judecata divină. Iisus nu neagă aceasta. Însă mută accentul din lumea materială în cea spirituală. ,,O, cât de impresioaţi sunteţi de tragediile fizice, şi cât de reci sunteţi în faţa tragediilor spirituale.” Dacă ne arde casa, sau dacă sunt inundaţii folosim numărul de urgenţă, şi pompierii se alarmează, puntru a ne salva. S-au înfiinţat unitaţi de pompieri, se cheltuiesc bani pentru salvarea de necazurile lumii materiale. Dacă avem un accident, sunt alarmate poliţia, salvarea, sau Smurd ul(cei cu descarcerarea). Sirenele strapung agitaţia zilei, semnalele luminoase străbat prin noapte, pentru a evita atâta cât se poate, tragediile lumii fizice. Însă mai presus de toate acestea, există o tragedie a unei lumi spirituale,acea lume care nu-i permite lui Dumnezeu să troneze. O, dacă fiecare ar fi preocupat de lumea lui spirituală. Dacă fiecare am vedea, că viaţa fără pocăinţă nu-i altceva decât moarte, atunci am trăi adevărata viaţă. Nu ne-am permite să trăim fără Hristos-Mântuirea noastră. Nu ne-am permite să trăim în păcat, in alcool, răzbunare, curvie, pornografie, lăcomie, etc.
Cele mai mari tragedii sunt cele ale lumii spirituale. Dar şi cele mai mari promisiuni vin tot dintr-o astfel de lume... lumea în care tronează Hristos.

RoMisCon- Conferinţă de misiune la Baia Mare

Conferinta de misiune RoMisCon – editia a X-ea se va tine la Biserica Maranata din BAIA MARE

Data: 25 - 28 septembrie 2008

Invitati:

Cameron Wilson (SUA),

Doru Cardei (Republica Moldova),

Safia Mirza (India),

George Gavrus (Romania),

si altii…


Ce face Asociatia Penticostala de Misiune Externa? [APME]

Recrutează şi trimite misionari în alte ţări.
Organizează călătorii de misiune pe termen scurt şi mediu.
Oferă asistenţă bisericilor în alcătuirea unui plan propriu de misiune (proiecte de misiune, organizarea comitetelor de misiune, echipelor de rugăciune, conferinţelor de misiune, bugete de misiune etc.)
Elaborează proiecte de susţinere financiară a misionarilor,
Sprijină asocierea bisericilor în vederea susţinerii misionarilor şi a unor proiecte comune de misiune.
Reprezintă interesele misionarilor în relaţie cu autorităţile române sau internaţionale.
Oferă asistenţă spirituală şi juridică misionarilor români.
Publică materiale informative despre misiunea mondială.
Organizează conferinţe şi seminarii.
Distribuie înregistrări, cărţi, reviste şi pliante specifice misiunii,
Colaborează cu misionari din alte ţări şi cu alte organizaţii misionare.

Spune si altora despre aceasta conferinta si vino impreuna cu alti tineri din biseirica sau din grupul tau. Asteptarea s-a sfarsit. Este sansa ta sa te implici activ in implinirea Marii Trimiteri.

Detalii suplimentare gasiti pe http://www.apme.ro/

Filosofia teroriştilor de la 11 septembrie

Am auzit acum câteva zile, despre mărturia instructorului de la care teroriştii au luat lecţii de zbor. Acesta poveşteşte cum aceştia s-au prezentat la el,pentru a-i învăţa tehnica zborului. Ceea ce era ciudat pentru instructor, era faptul că ei au solicitat să fie învăţaţi doar cum se decolează, şi cum se manevrează avionul în aer. Nu i-a interesat cum se aterizează.
Abia după atentat a înţeles totul. Pentru că ei erau dedicaţi cauzei lor, pentru ei nu mai era cale de întoarcere.
Astăzi vorbim tot mai mult despre creştini echilibraţi. Folosim adesea sloganul: trebuie să avem înţelepciune frate!
Dar oare, a fost Avraam echilibrat? Atunci când a părăsit confortul lumii sale, ce echilibrul a mai fost acela? Cum îl poţi numi pe Noe echilibrat, când el construia o arcă pentru nuştiu ce potop, deşi niciodată nu mai plouase până atunci? Dar Ilie? Vi se pare omul acesta, care se ridică împotriva tuturor, un creştin echilibrat? Dar Iisus? Oare ce ar spune creştinii din ziua de azi, dacă Iisus ar activa printre noi?
Dar despre acel bărbat, care a socotit toate lucrurile un gunoi, şi a colindat lumea cu mesajul Evangheliei, ce părere aveţi?
Suntem noi creştinii de astăzi dedicaţi lui Hristos? Ne-ar putea învăţa aceşti terorişti despre dedicare? Urmăm noi, exemplul marilor oameni ai credinţei? Ce părere avem atunci când întâlnim oameni dedicaţi?