Meditaţia săptămânii

Nu te lăsa îngropat!


Măgarul favorit al unui fermier a căzut într-o fântână. Văzându-l cum se chinuieşte, stăpânul s-a gândit să-i curme chinul, şi a început să arunce pământ pentru a-l îngropa de viu. Când cădea pământ peste el, măgarul răgea cât putea, se scutura de pământ, şi mai apoi s-a prins ca poate îndesa pământul sub el. Aşa că în loc să fie îngropat de pământ, măgarul fermierului ieşi la suprafaţă.
Nu ştiu în ce groapă ai ajuns, şi nici care sunt problemele care te-ar putea îngropa. Poate invidia, sau bârfele celorlalţi, poate eşecul unei relaţii, sau o lipsă financiară. Poate guşti din experienţa amară a bolii. Ştiu însă că nu eşti singur în această groapă. Cel care a fost cu Daniel în groapa cu lei, cu Iosif în închisoare, cu cei trei tineri în cuptorul cu foc, cu David în Valea terebinţilor, va fi şi cu tine, atâta vreme cât vrei să rămâi şi tu cu El. Soluţia este aceasta: strigă la Domnul şi mergi înainte.
,,Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră râurile pieirii;
mă înfăşuraseră legăturile mormântului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase." (Ps. 18: 5-7)
,,Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.
Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul." (Ps. 40: 1-3)

Statutul femeii

Anul 605 î.Hr.

Exilul [sau deportarea în Babilon].

Apare Sinagoga. Pentru ca serviciul să poată începe, era nevoie de minim 10 bărbaţi. Femeile nu erau luate în seamă la numărătoare… ele nu aveau nici un cuvânt de spus în deciziile care erau luate. Apoi, dacă bărbatul găsea ceva neplăcut la soţia lui, putea să divorţeze fără probleme.

Încă de când se năşteau, începea un nesfârşit lanţ de umilinţe. De la tristeţea părinţilor că în loc de un băiat, copilul ce tocmai a venit pe lume era fată, până la dispreţul societăţii pe care urma să-l guste mai târziu, din plin, mai ales dacă nu putea să aibă copii, femeia ducea o viaţă grea [vezi conflictul dintre Ana şi Penina – 1 Sam. cap. 1].


Anul 4 î.Hr.

Bărbatul:

“Îţi mulţumesc Doamne că nu sunt păgân ci israelit, că nu m-ai făcut să mă nasc femeie şi nici rob.”

Toţi indivizii de sex masculin erau învăţaţi să rostească aceste 3 motive de mulţumire în fiecare zi. Aşa se rugau cei din vremea Domnului Isus… Nu este deloc greu de presupus ce statut “privilegiat” aveau femeile în societatea de atunci.


Anul 2006 d.Hr.

Revista germană Spiegel: De ce este nevoie ca Biblia, după atâtea secole, să devină echitabilă?

Claudia Janssen: “Tema echităţii este firul roşu al Bibliei. Acestei atitudini i se opun tendinţele antifeministe şi antiiudaice care s-au adăugat în cursul secolelor din ce în ce mai mult.”

Pare corect ce spune Claudia Janssen, nu? La prima vedere da, dar contextul în care spune ea ceea ce spune, nu este deloc unul măgulitor pentru creştinism. După aproximativ 1900 de ani de la încheierea ultimei cărţi ce împlineşte Canonul [sau Biblia], un grup de aproximativ 50 de persoane, timp de 5 ani, susţinut de donaţii de peste 400.000 de euro, s-a hotărât să “ne deschidă mintea” şi astfel a maltratat traducerea originală a Bibliei, înlocuind câţiva dintre termenii de bază. Astfel, Dumnezeu nu mai este Domnul, ci “Eterna” şi “Cea Vie” sau, mai simplu, “Tu”. Domnul ar merge spre masculin, iar să spui că Dumnezeu e la masculin, ar fi o mare discriminare. Astfel, pasajul din Evanghelia după Luca, unde suntem învăţaţi de Domnul cum să ne rugăm, ar suna cam aşa:

“Aşa deci să vă rugaţi: Tu, Dumnezeu, ne eşti Tată şi Mamă în cer, numele Tău fie sfinţit. Lumea Ta echitabilă vie. Voinţa Ta facă-se în cer, ca şi pe pământ.” [Luca 11:2]

Ediţia online de la EVZ înregistrează 114 reacţii venite din partea cititorilor. Majoritatea sunt reacţii foarte dure la adresa acestei traduceri, semn că poporul român mai are un strop de creştinism [ori poate doar conservatorism] în el.


De la femeia aflată în marginea societăţii, care nu avea voie să studieze Tora într-o şcoală rabinică şi femeia care îşi face o traducere nediscriminatorie a Scripturii, s-au scurs câteva mii de ani în clepsidra istoriei şi s-a trecut dintr-o extremă în alta. De la femeia care îşi învaţă copiii acasă şi căreia nici prin gând nu-i trecea să se ridice în Sinagogă ori în Templu şi să aducă învăţătură, până la femeia predicator s-a parcurs o distanţă mare. Istoria însă, a consemnat toţi aceşti paşi, dar mai mult decât istoria, i-a consemnat Dumnezeu.

Văzând această involuţie [sau evoluţie cum o numesc feminiştii] te întrebi care-i calea cea bună? E bine cum este acum, ori era bine cum a fost înainte de era noastră?


Factorul de echilibru

Anul 75 d.Hr.

Evanghelistul Luca, doctorul preaiubit de Pavel, se hotărăşte să-i scrie lui Teofil o istorie a vieţii lui Isus. Una dintre temele de bază ale scrierilor sale este atitudinea faţă de familie şi femei. Astfel, din teologia lucanică se desprind câteva idei care reglementează statutul femeii.

Atitudinea faţă de femei este una cât se poate de deschisă, pentru că mântuirea este universală, nu doar pentru bărbaţi. Luca inserează cuvinte de apreciere şi laudă

pentru Fecioara Maria [Lc. 1:26-56], pentru Elisabeta [Lc. 1:5-7], pentru prorociţa Ana [Lc. 2:36-38], Maria Magdalena [Lc. 7:44-50], Marta şi Maria [Lc. 10:38-42]. Nici un alt autor al Scripturii nu vorbeşte atât de elogios despre femei cum o face Luca. Unii teologi sunt de părere că această atitudine se datorează şi faptului că Luca este originar din Macedonia, unde femeile erau mai emancipate decât în orice alt loc din lume.

Cu toate acestea, locul în care femeia are dreptul şi menirea de a propovădui Cuvântul este acasă, în mediul privat, în familie [Lc. 1:40-45, 2:48, 10:39]. Ele ascultă Cuvântul ca şi bărbaţii, dar propovăduirea în mediul public, asemeni bărbaţilor, este asociata cu nesupunerea [F.A. 5:8, 1Cor. 14:34] şi ispitirea din partea Diavolului [F.A. 16:16-18].

Într-o societate cu valori vremelnice, Scriptura cea nebiruită de timp şi spaţiu ne cheamă şi azi la echilibru.

Dumnezeu să binecuvânteze femeile! Dumnezeu să binecuvânteze bărbaţii!


Mihai Chiriguţ www.pasi.ro

Ooo... Legadema...

Povestea unui pui de leopard

Dereck şi Beverly Joubert au găsit-o cu greu în Delta Okavango, din Botswana. Avea 8 zile când au văzut-o pentru prima dată, şi i-au pus numele de Legadema (,,lumina din cer” în limba setswana). Mama ei , o femelă-leopard, pierduse alţi cinci pui înaintea ei. Hienele, babuinii, şi în special, leii, erau o ameninţare permanentă în Rezervaţia pentru vânat Moremi.
Ce se va întâmpla cu ea? Va avea aceeaşi soartă cu a fraţilor ei?
Legadema rămânea singură deseori, deoarece mama ei mergea în căutare după carne zile în şir. A început să exploreze pădurea pe cont propriu. Însă maimuţele verzi o reperau de la 1,5 km, iar veveriţele dădeau alarma ţipând. Toate acestea au ajutat-o să-şi perfecţioneze tehnica de a se furişa. A învăţat mai apoi sub îndrumarea plină de răbdare a mamei cum să vâneze. În primul an s-a format o legătură puternică, astfel că se jucau ca două surori. La şase luni, incă se mai simţea reconfortată de atingerea cozii mamei sale, deşi pe zi ce trecea, devenea tot mai independentă. Legadema şi mama sa erau în timpul unui astfel de joc, atunci când prima era să cadă de la 20 de metri, dar mama a apucat-o şi a tras-o înapoi pe ramură, folosindu-se de dinţi, gheare şi determinare.
La un moment dat, Legadema a devenit independentă, împărţind pentru o vreme teritoriul cu mama ei, ca apoi să îşi stabilească propriul ei habitat.
Ca unul care am citit în Biblie în mai multe rânduri, că trebuie să învăţ din natură, am desprins câteva lecţii din istoria Legademei. Eşecurile sunt căile care mă ajută să devin mai bun. În jungle modernă, mă simt uneori singur, iată şansa unei lumi noi ce mi se poate deschide în viaţă. Într-o zi voi învăţa să fac lucruri pe care nu ma văzusem niciodată în stare să le fac. Iubirea Domnului mă ţine să nu cad. Dar într-o zi…o Legadema… înr-o zi, îmi voi muta bagajele într-un nou teritoriu.

Meditaţia săptămânii

Când răul este bun...
Un chinez bătrân, tăietor de lemne, trăia la graniţa cu Mongolia. Într-o zi,calul său preferat,o frumoasa iapă albă, sări gardul şi trecuse în mâinile duşmanului. Prietenii au venit să-l consoleze:,,Ne pare rău de calul tău...ce veste rea".
,,De unde ştiţi că e rea? S-ar putea să fie o veste bună" le răspunse el.
După o săptămână, în timp ce omul privea pe fereastră, a văzut că iapa sa, se întoarce alături de un armăsar alb. Prietenii îi erau entuziasmaţi de astă dată: ,,Ce cal frumos, ce veste bună!" Răspunsul i-a şocat:,,De unde ştiţi că e bună, s-ar putea să fie o veste rea".
A doua zi, singurul copil pe care-l avea, a încălecat frumosul armăsar. Acesta l-a aruncat jos, a căzut rău şi şi-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii săi. Plini de compasiune i-au spus: ,, Ne pare tare rău, ce veste rea".
,,De unde ştiţi că e o veste rea. S-ar putea să fie o veste bună".
La o luna după acest eveniment a izbucnit războiul dintre China şi Mongolia. Armata chineză şi-a trimis oamenii să îi înroleze obligatoriu pe tineri. Toţi tinerii din zonă au murit, în afară de băiatul tăietorului de lemne care nu mersese la război din cauza piciorului rupt.
,,Vedeţi" le a zis omul. ,,Lucrurile pe care voi le -aţi considerat bune au fost, de fapt , rele, iar lucrurile care părusera rele au fost, în fapt, bune".
Să nu ne pripim niciodată în a da verdicte. Să nu desconsiderăm încercările din viaţa noastră. Să nu ne plângem de milă, şi mai ales, să nu-l învinovăţim pe Dumnezeu. Dacă vom rămâne credincioşi, vom putea privi înapoi cu recunoştinţă: ,,toate lucrurile lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu..."

Adunate de pe net ...

Poliţişti în misiune...

Poliţiştii erau siguri că hoţul era ascuns printre spectatorii din sala de cinema. Şeful le-a spus să înconjoare clădirea şi să păzească toate ieşirile. După ce-au ieşit toţi spectatorii, poliţiştii au raportat şefului că se pare că hoţul le-a scăpat printre degete.
„A scăpat!?” urlă şeful. „Cum a fost posibil? Nu v-am spus să păziţi toate ieşirile? Pe unde a scăpat?”
„Nu ştim!” a răspuns un poliţist tânăr. „Poate că a folosit una dintre intrări.”

La ce te ajuta sa stii fizica!

Plictiseala mare in Rai, asa ca toti oamenii de stiinta se apuca sa se joace de-a v-ati ascunselea.
Fiind randul lui Einstein, incepe sa numere. Toti se ascund pe unde gasesc, numai Newton ia o creta, traseaza un patrat cu latura de 1 m si se aseaza la vedere, in mijlocul lui.
Dupa ce termina de numarat, Eistein se intoarce si, binenteles, il vede pe Newton:
Eistein: Te-am vazut,Newton!
Newton: Imi pare rau, dar nu sunt eu!
Eistein: Cum adica nu esti tu? Te cunosc foarte bine. Esti Newton!
Newton: Ia priveste mai atent... Ce vezi?
Eistein: Pe tine, stai in mijlocul unui patrat cu latura de 1 m.
Newton: Pai si ce inseamna Newton pe metru patrat?
Eistein: Pascal.
Newton: Pai vezi, ai gresit, el e!

Apostolul Pavel – un model de om al studiului

Un exemplu biblic relevant pentru a ilustra strânsa legătura dintre lider şi literatură este apostolul Pavel. În ultima sa epistolă pe care o scrie (în anul 67 d. Hr.), pe când era închis, îi cere lui Timotei să-i aducă mantaua şi cărţi (2 Tim. 4:13). Iarna era aproape, de aceea cerea mantaua, pentru a se încălzi pe dinafară. Pentru suflet el cere cărţi. Inima lui putea fi încălzită prin lectură. Este impresionantă scena, cu atât mai mult cu cât Pavel avea să fie martirizat peste puţină vreme. Deşi aflat în pragul morţii, apostolul este preocupat de studiu. Cărţile pot să fie „prietenii” pe care-i foloseşte Dumnezeu pentru prevenirea plictiselii şi a indiferenţei. Apostolul care a influenţat pe atât de mulţi oameni prin scrierile sale, a fost el însuşi înfluenţat de scrierile (cărţile) altora. De aceea, el rămâne un exemplu grăitor pentru liderul spiritual de astăzi.
Richard Foster pune în scrierile sale accent pe ideea de disciplină a studiului. Citirea cărţilor e nevoie să fie continuă pentru a se putea vorbi de o transformare a sinelui şi a celor pe care-i influenţează conducătorul spiritual. Pentru acesta, lecturarea este un mod de viaţă. Este parte din lucrarea sa. Iată de ce, toţi cei care doresc să fie credincioşi slujbei încredinţate lor de Dumnezeu, e nevoie să studieze toată viaţa lor. Ei sunt oamenii lecturii.

Sas Tobias

Canonul literaturii sau ce trebuie citit

Aşa după cum omul este caracterizat de prieteniile sale, tot aşa şi cărţile cărora le acordă atenţie reflectă caracterul său, acestea fiind o expresie limpede a năzuinţelor lui. Discernământul este virtutea ce se lasă a fi însuşită de liderul spiritual, în contextul în care există un număr foarte mare de cărţi astăzi. Mulţi editori au ajuns „negustori de carte”, astfel că industria editorială nu face altceva decât să urmeze piaţa. Dintre aceste nenumărate cărţi, merită atenţie acelea care au calificativul de „foarte bune”, fiind instrumente de mare ajutor în slujba liderului.
Deoarece literatura nu este doar un fapt ce priveşte raportul dintre o persoană şi un text anume, există o „tradiţie” şi o „istorie” a lecturii care arată ce trebuie citit în prezent şi astfel, ce rămâne în cursul timpului peren. În acest context vorbim despre „canonul literaturii”, acesta însumând cărţile cele mai importante, acelea care sunt un model, ele fiind considerate de referinţă, şi astfel fiind de neînlocuit.
Prima carte care trebuie studiată, şi cea mai importantă dintre ele, este Sfânta Scriptură. Autorul Psalmului 119 se întreba: „cum îşi va putea ţine tânărul curată cărarea, tot el oferind şi răspunsul – îndreptându-se după Cuvântul Tău” (v. 9). Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, ea nu are nici o greşeală, totul fiind adevărat şi vrednic de însuşit. De aceea este Cartea de căpătâi în canonul literaturii.
O concepţie înaltă despre Sfânta Scriptură îl determină pe liderul spiritual la un studiu perseverent şi conştiincios. Conştienţa faptului că această Carte este Cuvântul lui Dumnezeu îl motivează pe acesta la rezervarea unui timp suficient pentru adâncirea în text până la pătrunderea mesajului în esenţă. Studiul biblic trebuie să fie cuprinzător şi să deschidă perspective, deoarece se are în vedere formarea unei gândiri creştine. De asemenea, în studiul intens al Sfintelor Scripturi e nevoie să se pornească cu anumite aşteptări, acestea aducând binecuvântările împlinirii nevoilor personale şi a celor din slujire.
Un rol esenţial în formarea liderului spiritual îl are studiul cărţilor din literatura creştină. Acestea îl determină pe conducător să gândească într-o manieră creştină. Cărţile de acest tip nu trebuie neglijate pentru că ele sunt calea lui Dumnezeu pentru maturizare, prin schimbare.
John Stott (în „Puterea predicării”), vorbind despre dorinţa predicatorului (a liderului spiritual) de a construi poduri către lume, de a se face înţeles şi acceptat celor din afara bisericii, susţine că acesta trebuie să ia în serios atât textul biblic cât şi „scena modernă” a lumii. Numai în felul acesta se poate face o legătură între Cuvântul lui Dumnezeu şi problemele contemporane ale vieţii. Toată această scenă este ilustrată prin imaginea unei prăpăstii culturale mărginită de malurile ei. Există o lume biblică şi o lume modernă, fiecare dintre ele având malul ei. Lumea biblică se bazează pe Sfânta Scriptură şi literatura creştină, iar lumea modernă pe literatura laică. Liderului îi revine datoria de a explora ambele maluri ale prăpastiei în vederea familiarizării cu ele. Aceasta este calea pentru raportarea Cuvântului divin la nevoile omeneşti.
Citirea unui cotidian sau săptămânal, a unor cărţi seculare, a literaturii informative, cu date la zi - pentru a stimula gândirea, toate acestea sunt esenţiale pentru a păstra simţul realităţii. Neglijarea acestei lumi culturale, a literaturii non-biblice, îl va duce pe conducător la izolare pe tărâmul lumii biblice, acesta neputând fi relevant pentru lumea în care trăieşte, deoarece nu o cunoaşte.(va urma)
Sas Tobias

Liderul şi lectura

Importanţa lecturii

Un subiect plin de semnificaţie pentru noi astăzi este cel al lecturii şi al sensului ei în viaţa liderului creştin. Gene Edward Veith, în cartea sa „Citind printre rânduri”, se întreabă dacă „va ajunge oare cititul ceva demodat vreodată?” Întrebarea apare în contextul în care asistăm la o explozie a tehnologiei video, într-o societate în care „monitoarele TV, alimentele de reţele prin cablu şi de aparatele video, domină cultura noastră actuală”. Astfel, valoarea cărţii este pusă aparent sub semnul îndoielii ţinând seama de ritmul accelerat al dezvoltării comunicaţiei electronice şi a modului în care este îmbrăţişată.
Un fapt este totuşi sigur, şi oferă răspuns problemei ridicate mai sus: lectura va exista pentru totdeauna în rândul creştinilor, ea fiind puternic promovată de conducătorii spirituali ai Bisericii lui Hristos. Această afirmaţie are la bază întreaga revelaţie creştină, revelaţie ce se concentrează în jurul unei Cărţi – Biblia. Dumnezeu a hotărât să se descopere pe Sine într-un mod personal prin intermediul Sfintei Scripturi. Cartea Sfântă este un loc de întâlnire dintre Dumnezeu şi om: Unul pentru a se revela pe Sine, iar celălalt pentru a se mântui. În acest context Scriptura e nevoie a fi înţeleasă ca „element” real al Întrupării Cuvântului. În ciclul mântuirii fiinţei umane, Cartea este parte din sfera Cuvântului Divin, susţine Antonio Spadaro.
Este de remarcat că citirea Sfintei Scripturi „obligă” la citirea altor cărţi, pentru ca în final să formeze „deprinderi intelectuale”. Biblia este o continuă invitaţie la lectură.
În contextul în care limbajul este tot mai mult abandonat în defavoarea imaginii, liderul spiritual trebuie să se păzească pe sine şi pe aceia pe care îi conduce de această ispită. Modul cel mai bun de-a face aceasta este prin intermediul lecturii personale, oferindu-se totodată şi ca un model pentru ceilalţi.
Cunoaşterea dobândită prin scris şi lecturare este o sursă de putere. Cei care se îndeletnicesc cu acestea vor fi cei a căror influenţă va fi puternic resimţită între oameni. Astfel, creştinii şi mai cu seamă dintre aceştia liderii spirituali, sunt chemaţi să rămână credincioşi moştenirii lor, să rămână un popor al lecturii, un popor al Cuvântului.
Literatura este esenţială în viaţa conducătorului spiritual pentru stimularea gândirii sale. Cartea îl implică într-o „gimnastică a minţii”, născând gânduri şi idei proaspete printr-o stimulare intelectuală.
Literatura este importantă şi pentru că prin intermediul ei se însuşesc informaţiile. Astăzi există în lume o întreagă cultură a cărţii. S-a scris foarte mult, astfel că există multă informaţie la dispoziţia celor mai mulţi. Liderul trebuie să ţină pasul cu cei din generaţia sa, astfel că e nevoie să se informeze pentru aceasta, iar cel mai bun mod de însuşire a informaţiei (cunoştinţelor) este prin lectură.
Cititul îl duce pe cel care îl practică în lumea autorului căruia i se acordă atenţie. Putem vorbi în felul acesta despre o „comuniune cu minţile marilor oameni” ai lumii. Aceşti autori pot fi mentorii liderului, chiar dacă procesul mentoratului este mijlocit de carte.
Una dintre marile foloase ale studiului este acela că dă înţelegere, lumină asupra experienţei umane. Literatura este unul din principalele moduri în care omul se confruntă cu realitatea şi se angajează să o interpreteze. Experienţa umană este subiectul abordat întotdeauna de literatură.
Îmbogăţirea fiinţei umane se face tot prin intermediul lecturii de cele mai multe ori. Paginile cărţilor pot conţine concepţii şi experienţe nemaiîntâlnite, acestea putând fi însuşite pentru dezvoltarea persoanei în cauză.
Un alt mare folos al literaturii este acela că sporeşte conştienţa. Se poate vorbi despre o adâncire a conştienţei omeneşti cu privire la propria fiinţă, la lumea ce-l înconjoară, la ceilalţi oameni şi la Dumnezeu. Prin lectură şi reflectare se deprinde tot mai mult o înţelegere a experienţei umane. Va urma...

Sas Tobias (Bucuresti)

Liderul şi lectura

O trăsătură esenţială a liderului spiritual este pasiunea pe care o poartă pentru lectură. El este omul care îşi propune să crească spiritual şi intelectual, iar aceasta îl „ţine între cărţi”. Căutarea adâncimilor spirituale şi intelectuale pentru sine şi cei pe care îi conduce îl determină să fie preocupat din plin de această lume a cuvintelor scrise. Liderul este în esenţă un „profesor”, un purtător de ştiinţă şi, evident, cel mai bun este acela care studiază toată viaţa lui. Iată de ce obiceiul lecturării nu trebuie să aibă sfârşit în viaţa unui asemenea om.
În cele ce urmează, de-a lungul câtorva zile, vom face o incursiune în lumea conducătorului spiritual pentru a evidenţia valoarea lecturii în viaţa lui şi a celor ce-l urmează:

Ce este studiul
Mai întâi se cere a defini „ce anume este studiul”, pentru aşezarea unei temelii pe care să construim imaginile liderului şi a cărţii aflate în acelaşi cadru, într-o strânsă legătură. Studiul este o experienţă specifică în urma căreia mintea poate să urmeze o anumită direcţie. Această urmare de direcţie este posibilă numai în cazul în care se are în vedere realitatea. Aici putem vorbi despre o anumită ordine pe care o percepe mintea umană, aceasta fiind urmată de procesele gândirii. Desfăşurarea cu concentrare, receptivitate şi în mod reiterat a acestor procese dă naştere unor deprinderi bine fundamentate în gândire.
Evreilor li s-a poruncit prin Moise să scrie Legea pe porţi, pe uşiori şi să o lege la încheietura mâini lor pentru a fi „ca nişte fruntari în ochii” lor. Prin aceasta se urmărea conducerea către anumite tipare de gândire ce aveau să caracterizeze relaţia lor cu Dumnezeu şi semenii lor. Această conducere avea să se realizeze prin repetarea continuă a Legii spre a se păstra mereu proaspătă în mintea lor.
Un alt mod de a defini literatura este prin a spune că ea întrupează idei sau semnificaţii. Este un mod de a cunoaşte realitatea, chiar dacă de cele mai multe ori este subiectivă. În esenţă, literatura este o prezentare interpretativă într-o formă artistică a experienţei umane.( Va urma)
Sas Tobias (Bucureşti)

În luptă cu singurătatea!

M-am gândit de multe ori la această tema: Singurătatea, care te pune pe gâduri. Este un subiect care ar trebui dezbătut de cei mai mulţi dintre noi, pentru că mulţi se confruntă cu ea, unii sunt biruiţi, iar alţii scapă de sub povara ei.

Mi-a placut foarte mult o chestie de pe un site creştin, pe care v-o spun, deşi cred că cei mai mulţi deja o ştiţi:
"Daca toti am aprecia ce avem... nu am pierde nimic...
Daca toti am crede... lumea ar fi plina de minuni...
Daca toti ne-am zdrobi mandria... nimeni nu ar "muri"...
Daca n-am mai fi indiferenti... nimeni nu ar plange...
Daca toti am iubi... nimeni nu ar fi singur..."
Mi-au dat de gândit aceste cuvinte, şi m-am întrbat oare chiar aşa este? Raspunsul îl veţi da fiecare în dreptul vostru...eu raspund pentru mine.

Am citit recent într-o carte despre o soţie care şi-a urmat soţul ei, militar de profesie, într-un deşert. A fost copleşită de faptul că acolo nu cunoştea pe nimeni şi că soţul ei era foarte mult timp plecat de acasă. I-a scris mamei sale o scrisoare în care i-a spus ca vrea să se întoarcă acasă. Mama sa i-a răspuns: "Doi oameni priveau printre gratiile unei închisori. Unul vedea noroiul, celălalt vedea stelele." Astfel că ea a început să vadă stelele. A învăţat tot ce se putea despre florile din deşert şi despre cactuşi, a studiat limbajul, folclorul şi tradiţiile indienilor care traiau în apropiere. Până când să se termine perioada în care soţul ei fusese detaşat a devenit atât de absorbită de deşert, încât a scris o carte despre el.
Acesta este secretul: Daca ne-am bucura de mediul în care Dumnezeu ne-a aşezat, niciunul dintre noi nu am mai fi singuri...

Singurătatea...o problema cu care poate fiecare om în viaţă se confruntă cel puţin o dată. Am mai găsit un citat foarte adevărat care spune: "Numai oamenii singuratici cunosc adevaratele valori ale prieteniei. Pentru ceilalti exista familiile; pentru un singuratic sau un exilat prietenii reprezinta totul. (Willa Cather).

Aş vrea să spun câţiva paşi pentru a învinge singurătatea:
1. Când ai o problemă, nu o ţine doar pentru tine, împărtăşeşte-o!
2. Când te simţi înfrânt, povesteşte-i cuiva despre problema ta, nu te închide în tine!
3. Când simţi că viaţa nu mai are nici un rost, ia-o de la început şi vezi unde este problema, pentru a nu te mai împiedeca!
4. Când auzi o şoaptă a diavolului, tu mergi înainte şi nu te lăsa minţit!
5. Când te simţi singur, nu uita că Dumnezu ţi-a promis că nu te va părăsi niciodată!
6. Când te simţi singur, nu te aştepta ca alţii să umple golul singurătăţii tale, ci fi tu acela care întinde o mână!
Giurgiu Andrada http://andrada-celia.blogspot.com ( Targu Lapus)