Genetica, divorţul, şi Paul Negruţ

Un articol citit recent, în Evenimentul Zilei, mi-a atras atenţia. Aici ni se spune despre o echipă de cercetători suedezi care au decoperit la 40% dintre bărbaţi o genă a infidelităţii. Această genă îi face să fie mai detaşaţi de soţiile lor, şi să se plângă de faptul că întâmpină dificultăţi în căsătorie. Astfel că în urma descoperirii se vor putea demara cercetări pentru producerea de medicamente care să remedieze gena respectivă.Totuşi atât cercetătorii, cât şi autorul articolului recunosc că ,, structura genetică nu este decât unul dintr-o pleiadă de factori care contribuie la formarea comportamentului conjugal, chiar dacă ea joacă un rol puternic. Cu alte cuvinte, dacă educaţia, istoria familială, religia şi cultura unui bărbat stau la o masă de conferinţe la care se determină atitudinea lui faţă de fidelitatea conjugală şi monogamie, genele tind să „stea în capul mesei”.
De asemenea, un alt studiu realizat de o echipă de la spitalul St.Thomas, din Londra, arată că 40% din cauzele infidelităţii feminine sunt genetice.
O... genetica asta... cum ne scapă de responsabilitatea acţiunilor noastre. Curvarii nu mai sunt curvari, homosexualii nu mai sunt homosexuali, beţivii nu mai sunt beţivi, criminalii nu mai sunt criminali, ci doar predispuşi genetic.
Citind acest articol, mi-am adus aminte de experienţa relatată de pastorul Paul Negruţ într-una din cărţile sale. El povesteşte cum pe vremea când era parte a unui program de studiu în Anglia, afost invitat de către cei de la BBC, canalul 2, la un program de religie şi ştiinţă. Aici participa un genetician, care avea misiunea să convingă un teolog dintr-o ţară aflată în curs de dezvoltare, că homoxesualismul este corect din punctul de vedere al ştiinţei şi că trebuie acceptat şi de Biserică. Într-o primă fază, Paul Negruţ îi arată perspectiva biblică, dar presiunuile ca el să facă parte din acest program, nu încetează. Astfel că într-un restaurant din Londra, Dr. Negruţ ripostează neaşteptat: ,, În timp ce vorbeaţi dumneavoastră tocmai mi-am verificat codul genetic şi am descoperit în mine o genă criminală care s-a activat în timp ce vorbeaţi. Gena această îmi spune să vă termin pe loc. Duhul lui Dumnezeu îmi spune că roada Duhului este înfrânarea. Acum am de ales: să mă duc împotriva naturii mele şi să vă termin pe loc, iar apoi să merg în faţa camerelor la televiziune şi să spun că nu am făcut nimic altceva decât că m-am comportat normal, în acord cu zestrea mea genetică. Ce sfat îmi daţi?”
Oooo, Paul... şi meciul a luat sfârşit.
Iată că Biblia ne arată cauza pentru care se destramă căsătoriile, şi deasemenea şi remediul. Ieremia 17:9 "Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască”, iar pentru că nu se lasă găsiţi de Dumnezeu, oamenii se depravează pe zi ce trece: ,, S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. 24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri (Romani cap. 1).

Remediul acestei inimi este Iisus Hristos, care o poate tranforma şi naşte din nou prin Duhul şi prin Cuvântul său. Iar o familie nu poate rămânea în picioare decât printr-o relaţie personală cu Hristos.
O famile va dăinui dacă este zidită de Dumnezeu. Iar temelia şi stânca ei, este Cel care şi-a dat viaţa pentru mântuirea lor.
Dacă fiecare şi-ar întemeia casa pe această Stâncă, explicţiile aceastea genetice ar fi privite ca un câlţ, si ca o pierdere de vreme... Şi am fi cu adevărat fericiţi...

Când Mâna lui Dumnezeu cauzează pierderi adânci

„... Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, şi a fost grav bolnav.”


Biblia ne arată mai multe cauze în urma cărora noi suferim pierderi adânci. Este nebiblic să etichetam orice pierdere, ca fiind o consecinţă a păcatului, dând ca exemplu cazul lui David.
Ce vreau să învăţăm însă, este modul în care David s-a raportat la Mâna lui Dumnezeu, atunci când aceasta i-a cauzat pierderi adânci.
,, David a bă gat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei, şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: ,, A murit copilul?” Şi ei au răspuns: ,, A murit.”
Slujitorii evitaseră să- l anunţe despre tragedie, deoarece credeau că răspunsul său în urma aflării veştii, va fi şi mai dramatic decât atunci când copilul nou născut se zbătea între viaţă şi moarte.
David face ceva surprinzător. Se spală, se unge, şi îşi schimbă hainele.
O profesoară era întristată de moartea unui elev de-al ei. Şi la înmormântarea lui, ea a întrebat indignată: ,, Cum de pot să mănânce oamenii când cineva drag lor a murit.” Iar răspusul a venit revelator şi dureros: ,, Pentru că viaţa merge înainte.”
Cât de bine cunoştea David inima lui Dumnezeu. A ştiut că există acel mister prin care Judecata şi Iubirea Divină se împletesc, iar postul, lacrimile şi căinţa ar putea aduce miracolul aşteptat. Dar dacă miracolul n-a venit, viaţa totuşi... merge înainte.
Primul pas este acela de a nu uita binecuvântările lui Dumnezeu. Iar el era un om binecuvântat: ,, Te-am făcut stăpân peste casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău, şi ţi am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat.” Chiar dacă sufletul se frânge asemenea unui stejar lovit de trăznet, chiar dacă norii sunt singura realitate pe care o văd acum pe cerul vieţii mele, totuşi viaţa merge înainte.
Al doilea pas l-a făcut prin faptul că nu şi-a neglijat datoriile zilnice. Atât de mulţi oameni se retrag în durerea lor, renunţând la părtăşia cu alţii, la îndatoririle zilnice, la planurile de viitor, la absolut tot. Viaţa mergea înainte, iar David a început să bifeze punctele din agendă.
Pentru ca cel mai eliberator pas, să fie pasul al treilea. David a mers să se închine. În închinare simţi că nu eşti singur. Nu eşti doar tu, şi durerea ta. Cineva stă alături de tine. Există un Dumnezeu Bun şi Suveran. Deci, viaţa merge înainte...chiar şi atunci când Mâna lui Dumnezeu cauzează pierderi adânci.

Conferinţă de tineret

Tinerii Bisericii ,, Betel” din Târgu Lăpuş vă invită sâmbătă 13 septembrie să luaţi parte la o conferinţă de tineret,pentru a ne bucura împreună în laudă şi închinare, învăţătură biblică specifică nevoilor noastre, dar şi în părtăşie frăţească. Prima sesiune are tema: Tinerii şi relaţia cu părinţii (orele 10-12.30), iar a doua sesiune: Tinerii şi căsătoria (orele 17-17.30). Vorbitorul principal este fratele Petrică Vrăbioru din Suceava, iar la timpul de laudă şi închinare Grupul Făclia din Baia Mare.

Când Mâna lui Dumnezeu întârzie ( partea a doua)

Una din acele situaţii când nu recunoaştem Mâna lui Dumnezeu, este prezentată în Ioan cap.11. Astfel că :
v. 1- 3 Ni se arată că unul din prietenii lui Iisus este lovit de boală. Surorile lui aleg soluţia corectă rugându-l pe Domnul să vină în casa lor.
v.4- 8 Deoarece, Domnul Iisus ,,a mai zăbovit două zile în locul în care era”, Lazăr a murit.
Câte vise nu s-au stins, câte lacrimi n-au curs?
v.20-21 Dar dezamăgirea cea mai mare rămânea: ,, Iisus n-a fost aici. A lipsit când aveam cea mai mare nevoie de El. Şi dacă nu l-am fi chemat. Dacă ai fi fost aici...”
Nimeni n-a înţeles că atunci când Mâna lui Dumnezeu întârzie, aceasta se face pentru ca Dumnezeu să-şi arate o Slavă, şi o Binecuvântare mai mare.
Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."
Isus i-a zis: "Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"
De câte ori nu te-ai găsit în situaţia surorilor lui Lazăr? Te-ai rugat, ai plâns, ai rămas credincios/credincioasă, dar Iisus n-a venit. Mâna lui a întârziat pentru tine. Şi ai auzit aceeaşi şoaptă pe care o auzim cu toţii: ,, totul s-a sfârşit. Iisus nu va mai veni niciodată.”
Tineri care-şi văd întârziate planurile de viitor, slujitori care nu văd rezultete în lucrare, bolnavi de ani de zile, soţi/soţii, care se roagă pentru partenerii lor nemântuiţi, părinţi care sunt dezamăgiţi de copiii lor,oameni nedreptăţiţi, toţi asteaptă Mâna lui Dumnezeu.
Vom păstra oare, imaginea unui Iisus Suveran şi Înţelept în zilele, sau anii aşteptării noastre? Vom avea credinţa care-i permite Domnului să învie tot ce-i mort din viaţa noastră? Mai credem Romani 8:33?
Înr-una din meditaţiile lui, Max Lucado mulţumea părinţilor pentru modul în care aceştia s-au purtat cu el în timpul adolescenţei sale. Plecat la depărtare de ei pentru a face bani, el le-a scris că munca în construcţii este atât de dură, căldurile sunt mari. Vroia să se întoarcă. Însă părinţii i-au spus că nu-l vor primi până nu-şi va duce misiunea la bunsfârşit. Acela a fost momentul maturizării unuia din cei mai iubiţi pastori ai Americii.

M-am însurat!

O zi însorită de 18 mai. A fost ziua pe care eu şi Mariana am cerut-o de la Domnul, chiar înainte de a ne cunoaşte unul pe altul. Şi iată, ca ziua nunţii noastre a venit... Nu putem uita că Dumnezeu ne-a dat o nuntă cu mult soare. Astfel că adunarea s-a făcut la ora 13. Fratele Viorel Nechita a slujit cu bucurie, printr-o scurta ceremonie, în care s-au rostit câteva cuvinte, şi s-a invocat Numele Domnului peste întreaga lucrare. Mi-a cerut să spun câteva cuvinte la despărţire, dar eram prea emoţionat ca să mai spun ceva. Împreună cu alaiul am pornit spre Răzoare. După întâlnirea cu Mireasa, am plecat la starea civilă înconjuraţi de alai, spus mult aşteptatul DA. Intrarea în Biserică a fost mult mai emoţionantă decât am crezut, mai ales că nu-mi mai ieşeau paşii din cauza rochiei... În rest, a ieşit o zi amestecată cu stres, emoţii, predici, cântări, poezii, dar mai ales cu multă dragoste din partea nuntaşilor, şi în special din partea unora care s-au sacrificat ca lucrurile să iasă bine. Tuturor le mulţumim din inimă pentru fiecare gest...

Când nu înţelegem Mâna lui Dumnezeu...

,, Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.”

Relaţia noastră cu Dumnezeu este explicată de Scriptură, poate cel mai reuşit, prin relaţia dintre un copil şi tatăl său. Fiecare dintre noi ştim ce înseamnă un TATĂ. Am crescut cu atingerea mâinii lui, am fost luaţi în braţe, am trecut strada de mânuţă, fără să ne pese de forfota din jur, şi ne-am simţit în siguranţă, într-o lume pe care o înţelegem acum, ca atât de nesigură. Mâninile lui au muncit din zori până-n seară pentru ca să ne fie bine. Însă uneori am simţit disciplinarea mâinii părintelui nostru.James Dobson redă o povestire emoţionantă, despre un eveniment care a avut loc în familia sa.A fost chemat de către soţia lui să vină la medic,deoarece aceasta nu reuşea să-l ţină imobilizat pe masa de operaţie a doctorului pe fiul lor Ryan ,în vârstă de trei ani şi jumătate pe atunci.James Dobson spune că a fost unul dintre cele mai dificile momente din viaţa sa de părinte.Fiul lui îl putea privi printr-o oglindă şi îl implora să-l elibereze.Însă, cel mai marcat a fost de ochii albaştri ai micuţului,care parcă îi spuneau: ,,tăticule, de ce te porţi aşa cu mine?Am crezut că mă iubeşti!Nu te-am crezut în stare de aşa ceva!Cum ai putut să-mi faci una ca asta?Te rog, te rog,opreşte-te!”
De multe ori trăim şi noi această dramă în relaţia noastră cu Dumnezeu. Nu-I recunoaştem mâna, şi ne este greu să-i înţelegem planurile.(Va urma)

Ofertele pastorilor romani-americani pentru tineri

"Tinerii Romani Americani"
tineriiamericani@yahoo.com
1. Pastorii: Oferim "Tinerilor Romani Americani" predica in limba romana, ca doar asa am primit si noi credinta. Daca nu inteleg tineri mesajul si nu le convine aceasta, n-au decat sa invete romaneste.
Tinerii: Hmmm! It is too late, for so many, de a mai invata limba romana. Nu ne trimeteti in Iad pentru aceasta fratilor.
2. Pastorii: O sa le cumparam cate o pizza, langosi si ceva racoritoare la serile de tineret si iam hranit.
Tinerii: Hmmm! De 20 de ani ne-ti hranit doar cu pizza si langosi, nu aveti ceva si pentru suflet???
3. Pastorii: O sa le dam o predica in limba engleza o data la luna, sau odata la doua luni si cu aceasta i-am aranjat.
Tinerii: Hmmm! Yes, ne-ti aranjat o'right, sounds good, but it is not enough. Cu asa o hrana, nu vom fii nici reci si nici in clocot; fiind doar caldicei, Dumnezeu va pleca de la noi.
4. Pastorii: O sa le dam mesaje in limba engleza la serile de tineret. O sa punem pe unul dintre eii mai curajos sa le predice, si o sa le inchidem gura.
Tinerii: Hmmm! Sorry, but no thank you. Nu mai putem fi hraniti orcum fratilor, avem nevoe de bucate tari.
5. Pastorii: O sa le facem un camp in statul Arkansas, cu sali de sport si teren de footbal, unde o sa mearga odata la an in vacanta. Acolo o sa le dam predica in limba engleza, si rezolvam si problema parintilor, de-ai imperechea cu cineva din neamul lor.
Tinerii: Hmmm! Sorry, but no thank you. Majoritatea acestor lucruri le avem, iar cat despre inperechere, lasti-o in grija Domnului.
6. Pastorii: O sa organizam o coneventie de tineret o data la an, in care o sa le dam predica in limba engleza.
Tinerii! Hmmm! Sounds good, but it is not enough. Deavolul se lupta pentru sufletele noastre, 24 de ore la zi, 7 zile la saptamana. Daca ne veti hrani o data la an, sa stiti ca nu-l vom birui.
7. Pastorii: O sa le aducem un pastor american in ziua de Pasti si altul la Craciun si i-am aranjat.
Tinerii: Hmmm! Yes, ne-ati aranjat o'right, sounds good, but it is not enough.
8. Pastorii: O sa-i ducem intr-o excursie in Romania si acolo o sa-i invatam romaneste, si am rezolvat si problema limbi romane.
Tinerii: Hmmm! Not that fast fratilor. Ganditiva ca dvs. sunteti in America de mai bine de 20 de ani, si inca nu puteti sa predicati si in limba engleza.
9. Pastorii: O sa-i botezam in apa si cu aceasta i-am pregatit pentru vesnicie, si-o sa-i multumim si parinti, care o sa salte de bucurie, cand o sa-i vada in haine albe.
Tinerii: Hmmm! Este gresit sa credem, ca asa vom ajunge in vesnicie fratilor. Ioan botezatorul, ii numea pe asemenea oameni, pui de Naparci.
10. Pastorii: O sa-i sfatuim sa se duca la americani, ca doar e acelasi Dumnezeu si ne-am scapat de eii.
Tinerii: Hmmm! Sorry, but no thank you. Ne plac bisericile romane, doctrina lor si modul lor de slujire.
11. Pastorii: Ce sa le mai dam Doamne? Le-am oferit de toate si tot nu le convine.
Tinerii: Hmmm! Un singur lucru va cerem fratilor, 30 de minute predica si in limba engleza la serviciile divine, pentru a ajunge sa-l cunoastem pe Dumnezeu si sa intelegem legea Lui.
12. Pastorii: Nu le mai dam nimic. O sa-i brutalizam pentru orice gresala, si-n timp, vom curata casa lui Dumnezeu de eii, ca sunt o generatie de nenorociti nemultumiti. Le-am oferit atatea si tot murmura.
Tinerii: Hmmm! Da intradevar, se pare ca aceasta ne este soarta. Dear God, help us all..
.
http://tineriiromaniamericani.blogspot.com/

Soarele invizibil din noi!

Pastorul şi fermierul

Într-o dimineaţă de iarnă, din cauza ninsorii abundente, drumurile au fost blocate, astfel că în bisericuţa de ţară, erau doar pastorul şi un enoriaş. Pastorul şi enoriaşul îşi freacă mâinile în aşteptare, dar până la la urmă primul întreabă:
-Facem slujbă?
Enoriaşul, un fermier hotărât, răspunde:
-Frate Pastor, dacă la mine la fermă, vine la iesle o singură vacă, eu tot îi dau să mănânce.
Pastorul a înţeles, şi pentru a-i arăta că îşi ia în serios slujba, predică circa două ore, după care face încheierea. Îl întreabă pe fermier dacă este mulţumit, iar acesta răspunde:
-Frate Pastor, dacă la mine la iesle vine o singură vacă să mănânce, eu îi dau doar mâncarea care i se cuvine ei, nu-i dau şi din mâncarea celorlalte vaci.

Doamne, nu-mi cruta lacrimile...

O dupa-masa obisnuita in Chicago. Strazi aglomerate, cu masini ce nu contenesc sa apara la fiecare colt de strada. Oameni ce alearga cuprinsi de agitatia zilei, indreptandu-se osteniti la casele lor. Cuprinsa si eu, in peisajul acestei zile, oprita la un semafor, in dreptul unei statii de autobus, privesc inspre cei cativa zeci de oameni ce asteptau infrigurati, in viscolul cumplit de afara. In acea multime, intr-un colt, retrasa, era o tanara cam de 25-30 de ani, draguta, imbracata decent, frumos. Ceva insa era diferit cu privire la ea. Avea ochii inundati de lacrimi, ce siroiau necontenit pe obrazul ei. Tristete, disperare, era ceea ce puteai citi pe fata ei,...in inima ei... Nu stiu cauza tristetii ei, dar sunt sigura ca doar o situatie disperata a tinut-o in acea dupa-masa, in acel ger cumplit, cu ochii scaldati in lacrimi, fara a avea puterea sa se lupte cu ele. Cateva zile, saptamani mai tarziu, m-am regasit si eu in acest "peisaj". Dezamagita, ranita, descurajata, nu ma puteam lupta cu lacrimile care se incapatanau fara mila sa-mi ude ochii tristi... N-a fost nici prima data, si stiu ca nu va fi nici ultima data cand ma voi regasi in acest "personaj". Totusi stiu ca diferenta dintre mine si acea tanara din statia de autobus, o face o inima, o viata predata lui Dumnezeu. Mi-a promis ca e alaturi de mine in ceasul greu. Stiu ca e sensibil la oftatul inimii mele, ca-mi strange lacrimile in burduful Sau, si ca totul, absolut totul lucreaza inspre binele meu. Stiind toate acestea, uneori parca ma surprind in imaginea ca eu, un om mic de statura, stau in fata unui Dumnezeu mare, atotputernic, si, timid Il intreb: Dar Doamne, chiar si lacrimile izvorate dintr-o inima sfasiata de durere, lucreaza inspre binele meu? Si atunci, Dumnezeu, ca un Tata iubitor, cu rabdare, ma aduce in fata Cuvantului, deruland doar cateva din imaginile care-mi confirma atat de clar acest fapt. Imi apare in fata Iosif. Un tanar cu viziune, visuri indraznete, promisiuni marete..., tradat si vandut de fratii lui. Imi apare Pavel, un slujitor de care Dumnezeu s-a folosit cu atata putere si autoritate. Iata-l acum intr-o situatie nu tocmai confortabila: cu picioarele in butuci si legat in lanturi grele. Si... ma gandesc, oare Iosif, nici o clipa nu a murmurat? Pavel n-a simtit nevoia sa se planga, si sa se rasvrateasca? Evanghelia ne arata ca , in mijlocul lanturilor, a suferintei, a deceptiei, in Dumnezeu poti sa gasesti resurse, puteri nebanuite, de a-L lauda. Astfel ca in loc de un Iosif si un Pavel care sa spuna: "Doamne, asta nu face parte din viziunea si planurile mele cu privire la promisiunile pe care mi le-ai facut?!", vad, un Iosif dispus sa stea la dispozitia lui Dumnzeu, sa slujeasca si in inchisoare, si vad un Pavel, care face abstractie de butuci si lanturi si de locul in care se afla, cantand si marindu-L peDumnezeu. Si..., ma intreb: Ce s-ar fi intamplat daca Dumnezeu s-ar fi lasat sensibilizat de lacrimile unui Iosif tradat, sau de jalea din inima tatalui lui? Daca Dumnezeu ar fi hotarat sa spuna stop, suferintei lui Iosif, ar mai fi ajuns el la palat? Si-ar mai fi putut el ajuta familia, izbavi poporul, vedea visele, promisiunile, devenind realitate? Ce s-ar fi intamplat daca Pavel ar fi avut o atitudine de rasvratire? Mai era el o usa de care Dumnezeu sa se foloseasca sa aduca pe seful inchisorii si intemnitati, la mantuire? Mai era el o vie marturie, ca poti sa ai o inima care se inchina si in lanturi? Ar mai fi fost cunoscut ca "apostol al neamurilor"?, Ne-am mai fi bucurat atat de sfaturile, marturiile, de cartile pe care el le-a scris? Ce s-ar fi intamplat daca Dumnezeu, vazand-o pe mama care statea la poala crucii de pe Golgota, cu inima sfasiata de durere, privindu-si Fiul in agonia mortii, ar fi spus : Destul! Ce s-ar fi intamplat daca Tatal, s-ar fi lasat induiosat de strigatele disperate de pe cruce ale Fiului care intreba: "Tata, de ce m-ai parasit?" Am mai fi avut noi parte de mantuire? De o usa de salvare care s-a deschis in ceruri pentru noi? De un Mijlocitor care mijloceste la Tatal pentru noi cu suspine negraite? De un Isus care intelege "pustiul", luptele, framantarile, lipsurile din viata? Raman cuprinsa de rusine pentru "de ce"-urile mele si nu pot decat sa spun: DOAMNE, nu-mi cruta lacrimile, nu le lasa sa Te induioseze, pentru ca vreau cu desavarsire sa ajung la Palat!
"Numai Tu-mi cunosti adanci dorinte/ Numai Tu, viata-mi dai cand...plang/ Numai Tu ma-nalti in bucurie, / Numai Tu, m-auzi atunci cand strig!"
"Ferice de voi care plangeti acum, pentru ca voi veti rade!" (Luca 6:21b)

Simona Giurgiu